Paleontologii au descoperit recent rămășițele fosilizate ale unui nou gen și specie de dinozaur erbivor în Patagonia, Argentina. Acest dinozaur, denumit Campananeyen fragilissimus, a trăit în urmă cu 99 și 96 de milioane de ani, în Cretacicul târziu. Această descoperire interesantă, prezentată într-un articol publicat în Historical Biology, ne îmbogățește înțelegerea diversității dinozaurilor care populau planeta noastră în acea perioadă.
Campananeyen fragilissimus face parte din familia Rebbachisauridae, un grup de sauropode care s-au diversificat foarte mult pe supercontinentul Gondwana, care la acea vreme includea ceea cea ce sunt astăzi America de Sud, Africa și Antarctica. Acești dinozauri sunt cunoscuți în special pentru dimensiunile lor mari și gâturile lungi, care le permiteau să atingă vegetația înaltă. Fosilele acestui dinozaur au fost descoperite în formațiunea Candeleros, lângă Barda Atravesada de Las Campanas, în provincia Neuquén. Pe lângă rămășițele acestui animal, paleontologii au găsit și fosile ale altor dinozauri, cum ar fi mici teropode, precum și rămășițe de broaște țestoase și șopârle, toate acestea atestând un ecosistem bogat și divers.
Campananeyen fragilissimus are câteva caracteristici unice care îl fac special printre dinozauri. În primul rând, are caracteristici particulare în structura osoasă. De exemplu, are o parte a osului numită creasta prootica, care este situată aproape de partea din spate a craniului și este mai puțin dezvoltată decât la alți dinozauri. Acest detaliu, combinat cu un alt os, numit proces paraoccipital, care este de asemenea situat în partea din spate a craniului și are o formă goală, este rar și conferă acestui dinozaur un aspect unic. Un alt aspect interesant este fuziunea iliumului, un os pelvian, cu alte oase din scheletul său. Acest lucru înseamnă că anumite părți ale corpului său erau strâns legate, ceea ce ar fi putut influența modul în care se mișca. O astfel de fuziune poate ajuta un animal să se miște mai eficient sau să își susțină mai bine greutatea. În cele din urmă, vertebrele cozii sale prezintă forme particulare care întăresc legătura dintre Campananeyen și alte specii, păstrând în același timp caracteristici specifice acestei noi specii. Aceste caracteristici fac din acest animal un dinozaur unic în cadrul Rebbachisauridae, oferind noi perspective asupra adaptărilor acestui grup în timpul Cretacicului.
Analiza filogenetică a rămășițelor lui Campananeyen fragilissimus a evidențiat legături strânse cu alți dinozauri, în special Zapalasaurus și Sidersaura. Aceste două specii, clasificate, de asemenea, în grupul Rebbachisauridae, au fost descoperite în Argentina și se numără printre sauropodele care au populat regiunea în timpul Cretacicului. Potrivit cercetătorilor, este probabil ca Rebbachisauridae să fi evoluat pentru prima dată în America de Sud, mai precis în această regiune din Patagonia, care a fost mult timp leagăn pentru diverse specii de dinozauri. Ulterior, aceste animale par să se fi diversificat și să se fi răspândit pe alte continente, în special în Africa de Nord și Europa, unde au fost deja identificate mai multe schelete.
Această diversificare ar putea fi cauzată de mai mulți factori. În primul rând, este posibil ca schimbările climatice și geologice care au avut loc în timpul Cretacicului să fi creat noi nișe ecologice favorabile expansiunii lor. În al doilea rând, tectonica plăcilor a permis conectarea maselor de pământ, facilitând deplasarea între continente.
