O placă tectonică pierdută reapare… și este gigantică!

Suzanna van de Lagemaat, geolog la Universitatea din Utrecht, a reconstruit digital o placă tectonică masivă și necunoscută până acum, care a fost cândva de un sfert din dimensiunea Oceanului Pacific. Cercetătorii preziseseră existența acesteia în urmă cu mai bine de zece ani, pe baza unor fragmente de plăci tectonice antice descoperite în adâncul mantalei terestre. Înțelegerea mișcărilor plăcilor tectonice este esențială pentru studierea istoriei geologice a Pământului. Acestea sunt părțile mobile ale învelișului exterior al Pământului, iar mișcarea lor are numeroase consecințe asupra planetei noastre, inclusiv asupra geografiei, climei, formării munților, cutremurelor și erupțiilor vulcanice. Aceste mișcări se datorează în principal convecției din mantaua terestră, adică ridicarea materialului fierbinte și scufundarea materialului mai rece pentru a evacua căldura internă a Pământului.

Unele dintre marile plăci oceanice din trecut s-au deplasat sub mantaua Pământului. Acest lucru se întâmplă în general atunci când două plăci converg și una se scufundă sub cealaltă într-o zonă de subducție. Aceste plăci dispar apoi treptat în manta, lăsând în urmă unele dovezi geologice, cum ar fi roci metamorfice și lanțuri muntoase. Istoria plăcilor tectonice din regiunea din jurul Filipinelor, care a separat cândva regatele Panthalassa și Tethys, este de notorietate că este dificil de reconstituit din acest motiv, dar nu este imposibil. Suzanna van de Lagemaat, geolog la Universitatea din Utrecht, tocmai a reconstituit cu ajutorul unui computer o placă tectonică masivă din regiune. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Gondwana Research.

Existența acestei plăci tectonice fusese prezisă de echipa sa în urmă cu câțiva ani, pe baza fragmentelor de plăci vechi descoperite în straturile adânci ale mantalei terestre. O placă de subducție lasă urme atunci când se „scufundă” în mantaua terestră: zone de mantaua cu temperaturi sau compoziții anormale. Aceste anomalii pot fi observate atunci când seismografele captează semnale de cutremur. Aceste fragmente erau indicii ale existenței trecute a acestei plăci masive. Concret, aceste cercetări au arătat că o vastă zonă de subducție trebuie să fi traversat vestul Oceanului Palaeo-Pacific, separând plăcile cunoscute ale Pacificului de la est de această ipotetică nouă placă mare de la vest. Un nou studiu a demonstrat acum acest lucru în mod independent.

Ca parte a acestei lucrări, oamenii de știință au întreprins cercetări pe teren în mai multe regiuni, inclusiv Japonia, Borneo, Filipine, Noua Guinee și Noua Zeelandă. Aceste investigații au furnizat date valoroase privind formațiunile geologice și lanțurile muntoase. Utilizând datele colectate, împreună cu tehnici avansate de modelare geologică și cartografiere, cercetătorii au reușit în cele din urmă să reconstruiască digital această placă tectonică antică, denumită Placa Pontus, care a fost cândva de aproximativ un sfert din dimensiunea Oceanului Pacific, o descoperire majoră în geologie. Relicvele sale se găsesc în prezent în nordul Borneo, dar și în Palawan, o insulă din vestul Filipinelor, și în Marea Chinei de Sud.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România