Luna a captivat întotdeauna oamenii de știință și pasionații de astronomie de-a lungul timpului. Dar de unde provine ea cu adevărat? Cea mai răspândită teorie sugerează că satelitul nostru este o bucată veche de Pământ, dar există, de asemenea, unele dovezi că satelitul nostru ar fi fost capturat de atracția gravitațională a planetei noastre, deschizând calea către alte ipoteze privind originea sa.
Teoria impactului uriaș este de departe cea mai acceptată de oamenii de știință pentru a explica formarea Lunii. Conform acestei teorii, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, un corp ceresc de mărimea planetei Marte, numit Theia, s-a ciocnit de Pământ. Această coliziune titanică a aruncat în spațiu resturi din Pământ și Theia. În timp, aceste bucăți s-ar fi unit pentru a forma Luna. Această teorie se bazează pe dovezi geologice. De exemplu, probele de rocă lunară aduse de misiunile Apollo arată că compoziția lor este foarte asemănătoare cu cea a mantalei terestre. În plus, analizele chimice au evidențiat prezența unor roci bazaltice bogate în calciu care datează de la câteva milioane de ani de la formarea sistemului solar. Aceste descoperiri susțin ideea că Luna a fost creată din resturi de impact.
Deși teoria impactului gigantic este cea mai populară, doi cercetători, Darren Williams și Michael Zugger, propun o alternativă fascinantă: teoria capturării. Această idee sugerează că Luna nu a fost formată din resturi de pe Pământ, ci a fost capturată de atracția gravitațională a planetei noastre în timpul unei întâlniri apropiate. Ea d fost prezentată într-un articol publicat în The Planetary Science Journal.
Această ipoteză are ecou în alte observații din Sistemul Solar. Știm că Triton, cel mai mare satelit al lui Neptun, provine din Centura Kuiper.
În cercetarea lor, autorii au avansat ideea că Pământul ar fi putut captura un sistem binar format din Lună și un alt corp stâncos. În acest scenariu, orbita Lunii ar fi fost inițial eliptică, dar apoi s-ar fi schimbat din cauza forțelor mareice exercitate de Pământ. Aceste forțe au scăzut treptat excentricitatea orbitei satelitului nostru pentru a-i da forma pe care o vedem astăzi. În ceea ce privește celălalt obiect, este probabil ca acesta să fi fost ejectat sau îndepărtat de Lună după capturare, deși detaliile exacte ale traiectoriei sale rămân incerte.
Problema originii Lunii rămâne unul dintre misterele fascinante ale astronomiei. În timp ce teoria impactului gigantic oferă o explicație solidă și larg acceptată, teoria capturării oferă o alternativă interesantă care merită să fie explorată. Într-adevăr, fiecare nouă descoperire din domeniul astronomiei poate arunca o lumină neașteptată asupra înțelegerii noastre a sistemului solar.
