În timp ce calota glaciară a Groenlandei s-a încălzit cu aproape 3°C din 1982, albedo-ul său a scăzut continuu. Astfel, gheața reflectă radiația solară mai puțin eficient, ceea ce mărește și mai mult viteza declinului acesteia. Lucrări recente asociază această întunecare cu o proprietate aparent anecdotică: forma fulgilor de zăpadă depuși pe calota glaciară.
Albedo-ul unei suprafețe desemnează raportul dintre cantitatea de lumină care ajunge pe această suprafață și fracția reflectată. Cu cât este mai mare (mai aproape de 1), cu atât radiația reflectată este mai mare. Dimpotrivă, un albedo apropiat de 0 indică faptul că energia este absorbită în principal de suprafață. Din aceste motive, vorbim și de putere de reflexie. Formată din gheață și zăpadă, calota glaciară din Groenlanda are în mod natural un albedo foarte ridicat. De fapt, o parte semnificativă a energiei solare incidente este reflectată înapoi în spațiu, perpetuând condițiile reci care mențin calota de gheață în loc. Cu toate acestea, odată cu schimbările climatice, are loc o întunecare pe scară largă a suprafeței glaciare.
Deși încă ridicat, albedo-ul scade, reflectând o absorbție mai mare a radiației solare vara. Rezultat: topirea se accelerează, ceea ce face suprafața puțin mai întunecată și reduce și mai mult albedo-ul capacului. Este un adevărat cerc vicios. Cu toate acestea, dacă observațiile prin satelit au demonstrat existența întunecării, întrebarea cu privire la driverul precis a rămas nerezolvată până acum.
Într-un nou studiu, publicat în Geophysical Research Letters, cercetătorii au descoperit că anumite părți ale Groenlandei au devenit mai puțin expuse la zăpadă. Deoarece zăpada proaspătă are o putere de reflectare extrem de mare, aceasta înseamnă că aceste zone se întunecă. „Pe măsură ce zăpada îmbătrânește, chiar și după câteva ore până la câteva zile, obțineți această reducere a reflectivității, motiv pentru care zăpada proaspătă este atât de importantă”, notează Erich Osterberg, coautor al lucrării.
Oamenii de știință notează că reducerea precipitațiilor se explică printr-o creștere a blocajelor anticiclonice din regiune de la mijlocul anilor 1990. Căile ferate întrerupte se deplasează apoi prea spre nord sau prea spre sud pentru a afecta cu adevărat Groenlanda. În plus, aceste bule de înaltă presiune sunt însoțite de cer senin, deci mult soare și o masă de aer anormal de blândă la altitudine. „Este ca o triplă pedeapsă”, spune Erich Osterberg. „Toate acestea contribuie la topirea Groenlandei din ce în ce mai rapidă.” Și nu trebuie să schimbați mult albedo-ul pentru ca impactul să fie semnificativ. Într-adevăr, o reducere de doar 1% ar fi suficientă pentru a elibera 25 de miliarde de tone de gheață suplimentară în trei ani. Dar de ce aurul alb căzut recent are o putere de reflectare atât de diferită decât cea datată cu doar câteva zile în urmă? „Zăpada proaspătă arată ca ceva ce ai desena la o clasă de grădiniță sau ai decupa dintr-o bucată de hârtie. Are toate aceste puncte cu adevărat ascuțite, deoarece este extrem de frig în atmosferă când cade zăpada”, explică autorul principal Gabriel Lewis. „Odată ce cade și se odihnește pe suprafața calotei de gheață la soare, își schimbă forma și boabele de zăpadă devin mai mari în timp.”
Conform datelor in situ, scăderea albedo-ului groenlandez se datorează, prin urmare, în principal unei modificări a texturii zăpezii. Vorbim despre o creștere a dimensiunii particulelor, fulgii devenind mai mari și rotunjiți. În cele din urmă, observațiile arată și că o posibilă creștere a prafului în gheață nu poate fi acuzată. „În domeniul nostru de cercetare, impuritățile nu par a fi suficiente pentru a explica schimbarea albedo pe care alte echipe de cercetare au raportat-o”, raportează coautorul.
Schimbarea formei fulgilor de zăpadă, cauzată de condițiile din ce în ce mai calde și însorite, joacă, de asemenea, un rol cheie în scăderea albedo-ului Groenlandei. Într-adevăr, atunci când fulgii cad, structura lor este complexă și are multe margini ascuțite, care permit o reflexie eficientă a radiației solare. Cu toate acestea, odată ajunși la sol, acești fulgi suferă o transformare rapidă, sub efectul soarelui și al temperaturii, boabele lor devin mai rotunjite și se măresc, reducându-și astfel capacitatea de reflexie. Acest proces, numit metamorfoză a zăpezii, contribuie semnificativ la scăderea albedo-ului calotei de gheață și, prin urmare, la accelerarea topirii.
