Un studiu oferă noi dovezi științifice care susțin o legătură între stres și albirea părului. Cercetătorii au identificat, de asemenea, proteine care par să conducă acest proces. Și, potrivit lor, ar putea fi chiar inversată.
Legenda spune că părul Mariei Antoaneta, ultima regină a Franței, a albit complet în noaptea dinainte de a urca pe eșafod, la 16 octombrie 1793. Acest sindrom este caracterizat printr-o albire foarte rapidă a părului, despre care se spune că ar fi fost remarcată și de combatanții din cel de-al doilea război mondial. Acest fenomen special nu a fost observat științific. Pe de altă parte, tot mai multe dovezi sugerează că stresul poate accelera de fapt procesul de albire a părului nostru. Pigmentarea părului nostru provine de la melanină (un termen care grupează pigmenții biologici de culoare închisă). Acești pigmenți sunt produși de granulele de melanocite din bulbul foliculului de păr, în contact cu keratinocitele, care produc păr prin înmulțire. În timp, numărul de melanocite scade treptat. Cu alte cuvinte, sunt din ce în ce mai puțini pigmenți disponibili, atât de mult încât după un timp, părul nostru devine gri, iar în final alb.
Timpul nu este singurul factor responsabil pentru pierderea melanocitelor noastre. Ca parte a unui studiu publicat în revista Nature, o echipă de cercetători a observat că, în cazurile de stres profund, norepinefrina, un neurotransmițător al sistemului nervos simpatic, care joacă un rol principal în răspunsul la stres, ar putea fi preluat de tulpina melanocitelor celule. Ca urmare, melanocitele devin activate, iar rezervorul de pigment tinde să se epuizeze foarte repede. Această cercetare a fost efectuată pe șoareci. Și ceea ce se întâmplă la șoareci nu se traduce neapărat în oameni.
Într-un alt studiu, publicat în urmă cu câteva zile în jurnalul eLife, cercetătorii de la Universitatea Columbia au examinat și legătura dintre stresul psihologic și albirea părului, de data aceasta la oameni. Pentru această lucrare, oamenii de știință au recrutat paisprezece voluntari cărora li sa cerut să țină „jurnale de stres”. Acești oameni au furnizat apoi mostre de păr, pe care oamenii de știință le-au secționat în segmente care reprezentau aproximativ o oră de creștere a părului. Analizându-le cu un scaner de înaltă rezoluție, cercetătorii au reușit să cartografieze gradul de gri (invizibil cu ochiul liber) pe o scară de timp. La sfârșitul acestor analize, cercetătorii au evidențiat de fapt „asocieri izbitoare” între evenimentele stresante raportate în ziare și albirea părului.
Mai surprinzător, ei au raportat, de asemenea, o inversare a acestui proces de albire, pe măsură ce stresul a fost atenuat. Cinci fire de păr de pe capul unei persoane care a plecat în vacanță „deveneau din nou negre în timpul concediului, sincronizate în timp”, relatează Ayelet Rosenberg, principalul autor al studiului. Un astfel de fenomen nu fusese niciodată documentat cantitativ, potrivit cercetătorilor. În cadrul acestei lucrări, oamenii de știință au măsurat, de asemenea, nivelurile a mii de proteine diferite de-a lungul lungimii părului. Apoi au identificat schimbări la trei sute dintre ei, deoarece părul lor a devenit gri. Folosind un model matematic, echipa a legat apoi aceste modificări de schimbările induse de stres în mitocondrii. În timp ce reducerea stresului ar putea inversa procesul căderii părului, nu te baza pe el pentru a-ți readuce părul la culoarea anterioară. Timpul este un factor mult mai formidabil. Pe de altă parte, schimbările subtile ar putea apărea la persoanele de vârstă mijlocie. „Pe baza modelării noastre matematice, credem că părul trebuie să atingă un anumit prag înainte de a albi”, notează cercetătorul. „La vârsta mijlocie, când părul este aproape de acest prag din cauza vârstei biologice și a altor factori, stresul îl va împinge peste prag și va albi.” Dacă stresul este redus, ar putea fi posibil să le aducem depășim acest prag… pentru o perioadă!
Aceste descoperiri deschid noi perspective fascinante pentru cercetarea în domeniul îmbătrânirii și managementului stresului. Ele sugerează că legătura dintre corp și minte este chiar mai strânsă decât se credea anterior, oferind o cale pentru viitoare tratamente care vizează încetinirea sau chiar inversarea anumitor efecte ale îmbătrânirii. Dacă albirea părului poate fi influențată de stres, cum rămâne cu alte procese biologice legate de vârstă? Această întrebare rămâne fără răspuns, dar ar putea foarte bine să ne transforme înțelegerea despre îmbătrânire și mijloacele de a face față acesteia.
