În urmă cu cincizeci și cinci de ani, o plantă fosilă cu aspect ciudat a fost descoperită în Utah, lângă un oraș fantomă, de către paleontologi. Supranumită Othniophyton elongatum (sau plantă străină), această descoperire i-a intrigat inițial pe oamenii de știință care au crezut că această plantă fosilă ar putea fi legată de ginseng. Cu toate acestea, cercetările recente contestă această ipoteză și adaugă un nou mister acestei plante deja enigmatice. Noile analize au relevat că această plantă nu pare să aparțină vreunei familii de plante actuale sau chiar dispărute, ceea ce îi confruntă pe cercetători cu o întrebare fascinantă: Othniophyton aparține unei familii de plante complet necunoscute?
Totul a început în 1969, când paleontologii au dat peste frunze fosilizate ale plantei Othniophyton elongatum, în Formația Green River din estul Utah, lângă orașul antic Rainbow. Regiunea, care a găzduit un ecosistem vast de lac în urmă cu aproximativ 47 de milioane de ani, a permis conservarea excepțională a fosilelor. Datorită sedimentelor din lac și cenușii vulcanice, multe specii, inclusiv pești, reptile, păsări și plante, au fost păstrate în stare remarcabilă. Primele descoperiri ale acestei plante s-au limitat la frunzele fosilizate și pe baza structurii nervurilor frunzelor, paleontologii vremii au emis ipoteza că Othniophyton ar putea fi înrudit cu ginseng. Această idee era plauzibilă, deoarece forma frunzelor părea într-adevăr asemănătoare cu cea a plantelor din familia ginsengului, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale. Cu toate acestea, această ipoteză a rămas incompletă, deoarece analiza nu a ținut cont de alte aspecte ale plantei, precum florile și fructele acesteia.
În 2021, Steven Manchester, curator de paleobotanica la Muzeul de Istorie Naturală din Florida, a făcut o descoperire semnificativă. În timpul unei vizite la Universitatea din California, Berkeley, a găsit o fosilă de plantă bine conservată, care provenea din aceeași regiune cu specimenele descoperite inițial. O examinare mai atentă a acestei fosile, care include flori și fructe, permite cercetătorilor să-și revizuiască complet înțelegerea despre plantă. Această nouă analiză, prezentată într-un articol publicat în Annals of Botany, dezvăluie că caracteristicile sale nu corespund cu cele ale ginsengului, ci prezintă mai degrabă particularități neașteptate. Florile, fructele și frunzele fosile par foarte diferite de tot ceea ce știm din plantele actuale sau antice. De asemenea, fosilele prezintă un aranjament special de stamine, organele reproducătoare masculine ale florilor. Acest detaliu i-a frapat pe cercetători: spre deosebire de majoritatea plantelor care își pierd staminele odată ce fertilizarea este completă și fructele încep să se formeze, această plantă pare să-și păstreze staminele până când fructele sunt coapte și semințele se pregătesc să se împrăștie. Acest fenomen nu a fost niciodată observat la nicio specie de plante modernă, ceea ce adaugă și mai mult la ciudățenia acestei descoperiri.
După ce au comparat aceste fosile cu peste 400 de familii existente de plante cu flori, cercetătorii au trebuit să recunoască că nu au găsit potriviri. Cu alte cuvinte, după câteva decenii de cercetări, concluzia este izbitoare: Othniophyton elongatum pare a fi o plantă izolată care nu își găsește loc în clasificarea actuală a plantelor. Acest lucru ridică întrebări cu privire la evoluția plantelor și la diversitatea biologică care a existat în trecut.
Unul dintre motivele pentru care această descoperire a fost posibilă este utilizarea tehnologiilor moderne, precum microscopia avansată și inteligența artificială. Aceste instrumente permit observarea fosilelor la un nivel de detaliu inimaginabil anterior. De exemplu, în fructele fosile au fost identificate microprinturi ale semințelor mici în curs de dezvoltare, dezvăluind informații despre ciclul reproductiv al plantei. În plus, inteligența artificială a făcut posibilă examinarea exemplarelor cu o precizie care a făcut posibilă detectarea elementelor invizibile cu ochiul liber precum prezența staminelor pe flori. Aceste noi tehnologii au reprezentat un punct de cotitură în analiza fosilelor și au deschis noi căi pentru studiul plantelor preistorice și al ecosistemelor antice. Echipa de cercetători a Muzeului de Istorie Naturală din Florida a avut, de asemenea, acces la date mai precise datorită inteligenței artificiale care a făcut posibilă extinderea comparației cu alte fosile de plante descoperite în aceeași regiune. Acest progres tehnologic a făcut, așadar, posibilă înțelegerea mai bună a caracteristicilor excepționale ale acestei plante fosile.
