Gândacii au fost de mult timp tovarăși nedoriți ai umanității, prezența lor fiind sinonimă cu pacoste și riscuri pentru sănătate. Printre ei, gândacul german (Blattella germanica) este deosebit de cunoscut. Originile sale exacte au stârnit de mult timp dezbateri și speculații. Un studiu a aruncat recent lumină asupra acestui mister, dezvăluind că această specie poate să fi apărut pentru prima dată în India sau Myanmar (Birmania) înainte de a migra spre vest.
Gândacii sunt un grup divers de insecte cu multe specii, dar gândacii germani este unul dintre cele mai răspândite și problematice. Se găsește în casele oamenilor, restaurante și alte medii construite unde prosperă în condiții calde și umede. Găsită pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii, această specie se ascunde adesea în crăpături și crăpături, contaminând alimentele și răspândind bacterii precum salmonella și E. coli care poate provoca boli. Din punct de vedere istoric, gândacul german a fost descris pentru prima dată în Europa în secolul al XVIII-lea. Această descoperire europeană a dus la o asociere falsă a acestei specii cu continentul. Cu toate acestea, analizele genetice recente au relevat că gândacul german nu are rude apropiate în Europa. Studiile arată că cele mai apropiate rude ale sale se găsesc în Asia, în special gândacul asiatic (Blattella asahinai), originar din regiunea Golfului Bengal. Ca parte a acestei lucrări, prezentată într-un articol publicat în PNAS, cercetătorii au folosit markeri genetici pentru a analiza 281 de mostre de gândaci germani din șaptesprezece țări din întreaga lume. Această abordare genomică a făcut posibilă reconstituirea istoriei evolutive și a rutelor de migrație ale acestei specii. Rezultatele indică faptul că gândacul german a evoluat din gândacul asiatic în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, probabil în India sau Myanmar.
Studiul dezvăluie că gândacii germani s-au răspândit apoi spre vest în urmă cu aproximativ 1.200 de ani. Această mișcare a continuat de-a lungul mai multor secole, ajungând în sfârșit în Europa și mai precis în Germania cu aproximativ 250 de ani în urmă. Răspândirea rapidă a acestei specii în ultimele secole este în mare parte atribuită progreselor în transport și condițiilor favorabile de viață create de oameni. Navele, trenurile și avioanele ulterioare au permis acestor insecte să călătorească pe distanțe lungi și să se stabilească pe noi teritorii, în timp ce casele cu temperatură controlată, cum ar fi clădirile încălzite, au oferit medii ideale pentru supraviețuirea și reproducerea acestei specii. Această nouă înțelegere a originilor și răspândirii gândacului german are implicații semnificative pentru gestionarea acestei specii dăunătoare. Cunoașterea rădăcinilor sale asiatice și a călătoriei sale migratorii poate ajuta într-adevăr la dezvoltarea unor strategii de control mai eficiente. De exemplu, vizarea punctelor de intrare și a rutelor de migrare ar putea limita răspândirea viitoare. Mai mult, studiul aspectelor genomice funcționale ar putea dezvălui vulnerabilități specifice ale gândacului german. Aceste informații ar putea fi utilizate pentru a proiecta insecticide mai eficiente sau metode alternative de control, reducând astfel rezistența la tratamentele chimice curente.
Rezolvarea misterului originilor gândacului german prin studii genomice marchează, așadar, un pas important în înțelegerea acestei specii dăunătoare. Astfel, gândacul german, deși străvechi și omniprezent, continuă să-și dezvăluie secretele datorită progreselor științifice. Descoperirea originilor sale asiatice și a călătoriei sale migratorii oferă nu numai o mai bună înțelegere a istoriei sale evolutive, ci și noi perspective pentru îmbunătățirea managementului și limitarea impactului acestuia. Combinând cunoștințele genomice și strategiile țintite, omenirea are acum instrumente promițătoare pentru a face față acestui însoțitor nedorit. Astfel, dincolo de simpla observare a neplăcerii, studiul acestei specii reamintește importanța cercetării științifice în rezolvarea problemelor de mediu și de sănătate.
