O echipă de antropologi a descoperit în China un mormânt în care se afla doi îndrăgostiți – un bărbat și o femeie – care s-au îmbrățișat de aproximativ 1.500 de ani. Aceasta este o premieră în țară. Potrivit cercetătorilor, este posibil ca femeia să se fi sacrificat pentru a putea fi înmormântată împreună cu soțul ei. În urmă cu câțiva ani, cercetătorii au excavat un cimitir din provincia Shanxi. Acesta a fost actualizat inițial în timpul lucrărilor de construcție efectuate pe șantier. În interior, au izolat câteva sute de înmormântări care găzduiau oameni aparținând vechiului grup nomad al Xianbei, stabilit în principal în Mongolia actuală din secolul al II-lea d.Hr.
În timp ce toate aceste morminte sunt evident foarte interesante din punct de vedere antropologic, unul dintre ele s-a evidențiat rapid. În interior, cercetătorii au descoperit rămășițele scheletice ale a doi îndrăgostiți îngropați împreună cu mai bine de 1.500 de ani în urmă într-o „îmbrățișare eternă”. Aceasta este o premieră în China. Rezultatele analizelor acestor oase au fost publicate în International Journal of Osteoarchaeology.
Echipa condusă de Qian Wang, de la Departamentul de Științe Biomedicale de la Texas A&M College of Dentistry, a adoptat o abordare atent non-invazivă pentru a menține integritatea rămășițelor. Cei doi îndrăgostiți vor rămâne îmbrățișați, mărturisind legătura lor unică.
Bărbatul: Avea aproximativ 161,5 cm înălțime. Scheletul său avea mai multe răni, inclusiv un braț fracturat, o parte lipsă a unui deget de la mâna dreaptă și pinteni osoși pe piciorul drept. Avea între 29 și 35 de ani la momentul morții.
Femeia: Avea aproximativ 157,1 cm înălțime și avea între 35 și 40 de ani. În afară de câteva carii, ea părea sănătoasă când a murit. Purta un inel pe degetul inelar stâng, un simbol probabil al unirii lor.
Cine a îngropat cuplul a făcut-o cu tandrețe, notează studiul. Trupul bărbatului era aplecat spre cel al femeii. Brațul lui stâng se odihnea sub corp, în timp ce brațul drept îi îmbrățișa partenerul, mâna lui sprijinindu-se pe talia ei. Trupul femeii a fost plasat „în poziția de sărut”, au scris cercetătorii în studiu. Capul ei era întors ușor în jos, ceea ce înseamnă că fața ei va fi sprijinită pe umărul lui, în timp ce brațele lui îi îmbrățișează corpul.
Pentru autori, această scenă „reflectă devotamentul cuplului unul față de celălalt în viață”. Potrivit acestora, este puțin probabil ca îndrăgostiții să fi murit în același timp. În schimb, ei teoretizează că soțul a murit primul din cauza rănilor sale și că soția, vizibil sănătoasă la momentul morții ei, s-ar fi putut sacrifica pentru a putea fi înmormântați împreună. La vremea lor, exprimarea liberă a iubirii cuiva a devenit într-adevăr „importantă” cultural în China. „Au fost scrise multe povești de dragoste fictive, iar unele relatări istorice descriu oameni care se sinucid din dragoste”, explică Qian Wang. „În esență, moartea prin sinucidere din dragoste cu scopul de a continua această iubire în viața de apoi a fost acceptată, chiar încurajată.”
Această înmormântare oferă o perspectivă valoroasă asupra atitudinilor față de dragoste și moarte în China antică. În secolul al VI-lea, valorificarea sentimentelor romantice se instalase deja în societate. Relatările istorice vorbesc despre povești de dragoste tragice, în care indivizii au ales să se sinucidă pentru a-și continua uniunea în viața de apoi.
Această descoperire ne îmbogățește înțelegerea culturii Xianbei și viziunea lor asupra legăturii dintre dragoste și viața de după moarte. De asemenea, ne amintește că, în ciuda secolelor care ne despart, emoțiile umane transcend erele și granițele.
