Este o premieră mondială care a trecut (aproape) neobservată: China tocmai a desfășurat prima constelație de sateliți pe o orbită retrogradă îndepărtată (DRO) între Pământ și Lună. O realizare tehnologică care marchează un punct de cotitură în explorarea spațiului cosmic… și care ar putea redefini viitoarele misiuni lunare.
Pentru a înțelege pe deplin această reuștă, trebuie să vedem ce este această faimoasă DRO (Distant Retrograde Orbit). Această traiectorie nu este nici cu adevărat în jurul Pământului, nici chiar în jurul Lunii. Ea evoluează în spațiul dintre cele două corpuri cerecești, la o distanță de până la 2 milioane de kilometri de Pământ. Originalitatea acestei orbite constă în faptul că combină două mișcări: progradă în jurul Pământului (în direcția de rotație) și retrogradă în jurul Lunii (în direcția opusă). Rezultatul: o traiectorie foarte stabilă, necesitând puțin combustibil pentru a o menține, oferind în același timp o vedere strategică asupra întregului sistem Pământ-Lună.
Acest succes este realizat de cercetători chinezi de la Academia Chineză de Științe (CAS). Au desfășurat trei sateliți: DRO-A, DRO-B și DRO-L. Primul a rămas pe orbita DRO, al doilea a efectuat manevre complexe, iar al treilea a servit deja ca punct de comunicații pe orbita Pământului. Misiunea lor: să stabilească legături intersatelitare, să testeze navigația autonomă și să demonstreze fiabilitatea unui sistem de comunicații în această regiune îndepărtată a spațiului. Sateliții au reușit să se sincronizeze cu o precizie remarcabilă, folosind în același timp doar o cincime din combustibilul necesar în mod obișnuit pentru acest tip de operațiune.
Dar de ce depune China atât de multe eforturi pe o orbită „intermediară”? Deoarece DRO ar putea deveni centrul viitoarelor misiuni lunare și spațiale chineze. Aceasta servește deja ca platformă de releu între Pământ și Lună și va putea în curând să transmită semnale temporale ultra-precise sau să ghideze de la distanță modulele de aselenizare. Această rețea ar putea permite, de asemenea, desfășurarea de cercetări fundamentale în domenii avansate, cum ar fi mecanica cuantică sau fizica atomică, într-un mediu spațial mai stabil decât orbita joasă a Pământului.
Este, de asemenea, o demonstrație clară a progresului tehnologic al Chinei. Datorită arhitecturii inovatoare și sistemelor eficiente de la bord, inginerii au dovedit că este posibilă explorarea spațiului cosmic la costuri reduse. Și aceasta, cu o mare flexibilitate operațională, în special în caz de defecțiune sau schimbare a misiunii în timpul zborului. La Beijing, acest proiect face parte dintr-o foaie de parcurs mai amplă: pregătirea misiunilor lunare cu echipaj uman, consolidarea prezenței spațiale a Chinei și, în cele din urmă, punerea bazelor pentru o infrastructură spațială permanentă între Pământ, Lună… și dincolo de aceasta.
Poll: Care este cea mai mare realizare a Chinei în spațiul cosmic recent?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply