Folosind Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European Sudic (ESO), astronomii au studiat un quasar remarcabil, considerat acum cel mai strălucitor obiect observat vreodată. Această gaură neagră, de aproximativ 500 de trilioane de ori mai luminoasă decât steaua noastră, își mărește masa cu un echivalent solar pe zi, ceea ce o face și gaura neagră cu cea mai rapidă creștere observată vreodată.
Un quasar, prescurtare de la „sursă radio cvasi-stelară”, este o entitate astronomică extrem de strălucitoare și îndepărtată. Aceste obiecte sunt asociate cu nuclee galactice active (AGN), regiunile centrale ale unor galaxii care conțin găuri negre supermasive. Quasarii emit o cantitate extraordinară de energie, ceea ce îi face cele mai luminoase obiecte din Universul observabil. Astronomii credeau că aceste obiecte (descoperite pentru prima dată în anii 1960 și care apar ca surse punctuale de lumină foarte puternică atunci când sunt observate în unde radio) erau stele din propria noastră galaxie, de unde și numele lor. Totuși, observații ulterioare au relevat că acestea se aflau la distanțe cosmice considerabile, mult dincolo de stelele Căii Lactee. Emisia intensă a quasarilor provine din procesul de acreție a materiei de către o gaură neagră supermasivă. Aceste găuri negre atrag materia din jur (gaz, praf și stele) într-un disc de acreție înainte de a-l înghiți. În timpul acestui proces, se eliberează cantități enorme de energie sub formă de radiații electromagnetice, de la unde radio la raze X.
Quasarii joacă un rol vital în înțelegerea evoluției galaxiilor și a Universului în sine. Studiul lor le permite astronomilor să se întoarcă în timpul cosmic și să înțeleagă mai bine condițiile care au predominat în Universul primordial. O gaură neagră incredibil de vorace
O echipă a dat recent peste quasarul aproape tuturor recordurilor. Numit J0529-4351, acest obiect este atât de departe de Pământ încât lumina sa a călătorit mai bine de doisprezece miliarde de ani pentru a ajunge la noi. El a fost descris într-un articol publicat în Nature Astronomy.
Gaura neagră a acestui quasar este foarte vorace. Potrivit cercetătorilor, obiectul ar consuma, de fapt, puțin peste un Soare pe zi în echivalent materie și ar atinge astfel o masă impresionantă de 17 miliarde de sori. Materia atrasă formează apoi un disc de acreție a cărui energie este de așa natură încât acest quasar este de peste 500.000 de miliarde de ori mai luminos decât steaua noastră. Acest disc, care măsoară șapte ani-lumină în diametru, este considerat și cel mai mare disc de acreție din Univers. Principalul motiv pentru care acest obiect record a rămas necunoscut în tot acest timp este că căutarea quasarilor implică adesea utilizarea de modele de învățare automată pe seturi uriașe de date cerești. Totuși, aceste modele sunt antrenate pe baza datelor existente, ceea ce poate duce la respingerea candidaților atipici.
În cazul obiectului J0529-4351, o analiză automată a datelor de la satelitul Gaia al Agenției Spațiale Europene a considerat inițial obiectul o stea datorită luminozității sale excepționale. Confirmarea statutului său a necesitat utilizarea spectrografului X-shooter al Telescopului Very Large (VLT), situat în deșertul Atacama din Chile. Această descoperire excepțională deschide calea pentru observații viitoare odată cu modernizarea interferometrului VLT, precum și cu viitorul Telescop Extrem de Mare (ELT) al ESO, pentru a înțelege mai bine aceste obiecte îndepărtate.
Poll: Care este cea mai importantă caracteristică a quasarului J0529-4351?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply