Tatuată acum 800 de ani, această mumie misterioasă sfidează tot ceea ce credeam că știm

În depozitele Muzeului de Antropologie și Etnografie din Torino, o mumie veche de opt secole dormea aproape uitată… până când un detaliu surprinzător a atras atenția cercetătorilor: tatuaje faciale, invizibile cu ochiul liber, dar revelate datorită unei tehnologii de ultimă generație. O descoperire rară, care redeschide dosarul misterios al unei femei venite din confiniile istoriei și a cărei origine exactă rămâne, până în prezent, necunoscută.

Donată muzeului italian înainte de 1930, această mumie feminină a sosit fără etichetă, fără sit de excavare, fără arhivă, așa cum era, din păcate, obișnuit la acea vreme. Singurele certitudini? Ea este așezată în poziție flexată – tipică pentru înmormântările andine – și are părul negru și drept, tuns scurt. Pentru a afla mai multe, cercetătorii au efectuat o datare cu carbon 14 pe țesăturile lipite de corp. Verdictul: femeia ar fi trăit între 1215 și 1382 d.Hr. O epocă marcată de civilizații andine înfloritoare, dar indiciile sunt încă prea slabe pentru a afirma originea ei exactă.

Punctul de cotitură a venit când o echipă internațională a folosit o tehnică împrumutată din studiul operelor de artă: reflectografia în infraroșu. Această metodă permite să se vadă sub suprafața țesuturilor și a pielii mumificate. Surpriză: mai multe motive tatuate apar pe fața și încheietura mâinii mumiei. Cercetătorii descriu trei linii pe obrazul drept, una pe obrazul stâng și un simbol în formă de S stilizat pe încheietura mâinii drepte. Aceste locații sunt însă extrem de rare în tradițiile cunoscute ale popoarelor andine. În ceea ce privește motivul în formă de S, acesta este pur și simplu unic pentru regiune.

Pentru a desluși misterul acestor semne, echipa a studiat compoziția lor prin analize nedistructive. Contrar așteptărilor, nu s-a folosit cărbune, așa cum se vede în majoritatea tatuajelor antice, ci magnetită, un oxid de fier, însoțită de urme de augit, un mineral vulcanic. Aceste două componente sunt prezente în mod natural în sudul Peru, ceea ce îi îndreaptă pe cercetători către o posibilă origine geografică a femeii mumificate. Cu atât mai mult cu cât unele relatări etnografice sud-americane menționează utilizarea pigmenților minerali pentru tatuaje. O ipoteză plauzibilă, dar încă insuficientă pentru a se ajunge la o concluzie.

Aaron Deter-Wolf, arheolog american specializat în tatuaje antice (și care nu a participat la studiu), exprimă o îndoială: „Din punct de vedere stilistic, aceste semne faciale evocă mai degrabă tradițiile arctice sau amazoniene decât practicile andine”. O analiză izotopică – de exemplu, a atomilor de oxigen conținuți în dinți – ar putea permite o concluzie, dar această metodă este invazivă. Echipa a preferat să se abțină pentru a păstra integritatea corpului. Deocamdată, misterul rămâne intact. Mumia pare să provină din America de Sud, probabil din Anzi, dar tatuajele sale spun o altă poveste, mai complexă, mai hibridă. Poate cea a unui individ aflat la intersecția mai multor culturi.

Muzeul din Torino și-a declarat interesul pentru analize mai aprofundate în viitor. Ar putea fi vorba de comparații culturale, izotopice sau chiar genetice, pentru a înțelege mai bine identitatea acestei femei tăcute venite din trecut. Un trecut în care pigmenții, simbolurile și tradițiile traversau uneori munții și popoarele. Acest studiu, publicat în Journal of Cultural Heritage, este o nouă dovadă că mumiile încă au multe să ne spună. Cu condiția să știm să le ascultăm – sau să le citim, pe propria lor piele.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România