Un fenomen geologic fără precedent sub Marea Nordului: cum „munții inversați” sfidează legile Pământului

Pe fundul Mării Nordului, sub sute de metri de apă, se ascund formațiuni geologice extraordinare care sfidează regulile cunoscute ale stratigrafiei. Aceste vaste movile de nisip, pe care oamenii de știință le-au botezat „sinkite”, au intrigat cercetătorii timp de ani de zile. Recent, o echipă internațională le-a elucidat originea: un proces geologic nemaiobservat până acum la această scară, în care nisipul dens se scufundă sub un strat mai ușor de nămol antic. Această inversare neașteptată a ordinii sedimentare revoluționează înțelegerea noastră asupra dinamicii subterane și ar putea influența profund viitoarele tehnologii de stocare a carbonului.

Geologii cunoșteau de câțiva ani existența acestor mari movile subacvatice în largul coastelor Norvegiei, dar originea lor a rămas un mister. Au fost avansate mai multe ipoteze: alunecări de teren, ridicarea nisipului de jos în sus sau forțarea noroiului prin roci fragile. Niciuna nu putea explica, însă, amploarea și complexitatea acestor structuri.

Pentru a dezlega misterul, cercetătorii au utilizat date seismice tridimensionale de înaltă rezoluție, coroborate cu analize ale probelor de rocă. Rezultatul: movilele de nisip sunt legate de un strat antic de nămol, mai puțin dens decât nisipul din jur. Compuși în principal din rămășițe fosile microscopice, acești sedimente formează un fel de „plută” subterană, deasupra căreia nisipul s-a scufundat. Este o inversare a ordinii geologice obișnuite, în care straturile mai vechi sunt așezate la bază, iar cele mai recente deasupra. Aici, nisipul mai nou a coborât sub un strat mai vechi, mai ușor, formând masive structuri geologice „răsturnate” – un fenomen fără precedent.

Pentru a explica această anomalie, oamenii de știință presupun că seismele sau schimbările de presiune de sub fundul mării au dus la lichefierea nisipului – transformarea temporară a acestuia într-un fluid. Acest proces ar fi permis nisipului să pătrundă prin fracturi în nămolul mai rigid, aflat mai sus. Astfel s-au format „sinkitele” – movilele de nisip scufundat – și, complementar, „floatitele” – masele ușoare de nămol care „plutesc” deasupra. Acest comportament sedimentar neobișnuit sugerează o dinamică subterană mult mai complexă decât se presupunea anterior.

Potrivit geofizicianului Mads Huuse, coautor al studiului publicat în Communications Earth & Environment, descoperirea este de mare importanță. Ea arată că mișcarea fluidelor și sedimentelor în scoarța terestră poate lua forme neașteptate, ceea ce obligă la revizuirea modelelor geologice tradiționale. Înțelegerea acestui mecanism deschide noi perspective asupra evoluției fundului marin, dar și asupra stabilității sedimentelor în alte contexte.

Implicațiile nu sunt doar teoretice. Marea Nordului este una dintre regiunile propuse pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon – o tehnologie crucială în lupta împotriva schimbărilor climatice. Aceasta presupune injectarea CO₂-ului în straturi poroase de roci de sub fundul mării, cu scopul de a-l izola definitiv de atmosferă. Dar succesul unei asemenea soluții depinde de o cunoaștere precisă a formațiunilor geologice și a dinamicii fluidelor din subsol. Prezența sinkitelor și floatitelor introduce un factor de incertitudine: aceste mișcări neprevăzute de nisip și nămol ar putea afecta stabilitatea și etanșeitatea rezervoarelor de stocare. După cum avertizează Huuse, e esențial să înțelegem în detaliu comportamentul acestor structuri înainte de a lansa proiecte de captare și stocare a carbonului în zonă.

Dincolo de aplicațiile practice, această descoperire ne obligă să regândim unele concepte de bază ale geologiei marine. Modelul stratigrafic clasic – cu straturi suprapuse ordonat în funcție de vârstă – trebuie completat cu posibilitatea unor inversări locale cauzate de lichefiere și circulația fluidelor. De asemenea, ea evidențiază valoarea metodelor moderne, precum imagistica seismică 3D și analiza geochimică, în explorarea arhivelor geologice ascunse sub mări.

Cercetătorii își propun să continue studiile pentru a înțelege mai bine acest fenomen și pentru a investiga dacă astfel de structuri se regăsesc și în alte regiuni ale globului. Într-o lume în care clima, energia și geologia sunt din ce în ce mai interconectate, asemenea descoperiri ar putea redefini felul în care înțelegem și gestionăm planeta.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România