În apele înghețate ale Norvegiei a fost surprinsă o scenă rară și emoționantă: două orci sălbatice au fost observate schimbând ceea ce pare a fi un sărut. Acest comportament, nemaiîntâlnit până acum în sălbăticie, îi intrigă pe cercetători și ar putea dezvălui noi aspecte ale vieții sociale ale acestor giganți marini.
Scena a avut loc în fiordurile Kvænangen, din nordul Norvegiei, la peste 100 de kilometri nord-est de Tromsø, în timpul unei expediții de snorkeling din octombrie 2024. Timp de aproape două minute, cele două orci s-au apropiat una de cealaltă, deschizându-și delicat gura pentru a-și ciuguli limba de trei ori. Momentul intim a fost imortalizat de cercetători cetățeni și face acum obiectul unui studiu publicat în revista Oceans.
Mușcarea limbii este un comportament observat anterior la orci aflate în captivitate, dar niciodată documentat în sălbăticie – până acum. A fost descris pentru prima dată în 1978 și apoi din nou în 2019, la Loro Parque, o grădină zoologică din Tenerife, Spania. Acolo, câțiva indivizi captivi au fost văzuți schimbând acest tip de contact oral, interpretat de îngrijitori ca un semn al unei legături sociale puternice. Observarea comportamentului în mediul natural schimbă însă radical perspectiva. „Mușcarea limbii este extrem de rară și, chiar și în captivitate, apare doar sporadic”, explică Javier Almunia, coautor al studiului și director al Fundației Loro Parque. Faptul că apare și în sălbăticie sugerează că acest gest face parte din repertoriul natural al orcilor și nu este pur și simplu un rezultat al vieții în captivitate.
Dar ce înseamnă cu adevărat acest „sărut” subacvatic? Cercetătorii iau în calcul mai multe ipoteze. La multe specii de animale, contactul oral are o valoare socială puternică. La primate, poate simboliza încrederea, reconcilierea sau prietenia. Câinii și lupii, de pildă, ling gura semenilor ca semn de supunere sau respect. În cazul cetaceelor, inclusiv al orcilor, anatomia nu permite forme de comunicare bazate pe gesturi sau atingeri cu membrele. Prin urmare, contactul oral ar putea juca un rol important în exprimarea socială. Un comportament similar a fost observat și la alte cetacee, cum ar fi beluga, care se joacă „gură la gură” în anumite contexte sociale. Autorii studiului sugerează că mușcarea limbii ar putea întări legăturile sociale, ar putea avea o funcție ludică de afiliere sau chiar un rol în rezolvarea conflictelor, asemănător îngrijirii reciproce la maimuțe.
Deși observația este fascinantă, ea rămâne singulară deocamdată, ceea ce limitează concluziile ce pot fi trase. Luke Rendall, cercetător în comportamentul mamiferelor marine la Universitatea din St. Andrews, rămâne rezervat: „Putem doar specula asupra funcției reale a acestui comportament fără mai multe date.” Potrivit lui, lipsesc informații esențiale: Cât de frecvent apare acest gest? În ce contexte? Este asociat cu o anumită structură socială? Fără aceste elemente, nu putem stabili cu certitudine dacă este vorba de o manifestare de afecțiune, o cerere de hrană sau o formă de îngrijire. Studiul mai ridică și posibilitatea ca acest comportament să fie o „modă” trecătoare, asemenea celei observate în unele grupuri de orci care au început să poarte pești morți pe cap, ca pe niște pălării – aparent un joc colectiv.
Un aspect intens discutat în jurul studiului este legătura dintre comportamentele observate în captivitate și cele din sălbăticie. Pentru Javier Almunia, această corespondență susține ideea că observațiile din parcurile zoologice pot reflecta uneori comportamente naturale și pot contribui la înțelegerea mai profundă a acestor cetacee. Însă această viziune nu este unanim acceptată. Mulți cercetători subliniază că structurile sociale artificiale din parcurile acvatice nu pot fi comparate cu cele mult mai bogate și complexe din natură.
În ciuda incertitudinilor, observația deschide o fereastră rară către viața emoțională a orcilor. Ea ne reamintește că aceste cetacee sunt animale extrem de sociale, capabile de gesturi subtile, uneori neașteptate, de tandrețe. Un „sărut” între două orci poate părea un detaliu minor, dar ar putea reflecta o profunzime socială pe care abia începem să o înțelegem. Și demonstrează că observarea atentă a vieții sălbatice, chiar și pe durate scurte, ne poate surprinde și uimi.
Poll: Care ipoteză credeți că explică cel mai bine comportamentul observat între cele două orci în Norvegia?


Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România





























Leave a Reply