În adâncurile microscopice ale oceanului, o descoperire întâmplătoare a zguduit fundamentele biologiei moderne. Un organism enigmatic, numit Sukunaarchaeum — după o zeitate japoneză de mici dimensiuni — pune sub semnul întrebării tot ceea ce credeam că știm despre granița dintre viață și nevie. Acest parazit extraordinar, aflat undeva între existența celulară și o stare virală, ar putea revoluționa înțelegerea noastră asupra evoluției și a însăși naturii vieții.
Povestea lui Sukunaarchaeum începe cu un accident științific dintre cele mai fericite. Cercetătorii lucrau la secvențierea genetică a planctonului marin Citharistes regius când au observat o anomalie tulburătoare: o buclă de ADN misterioasă apărea în mod repetat în datele lor, fără să corespundă niciunei specii cunoscute din bazele de date globale. Această semnătură genetică fantomă a indicat prezența unui locatar ascuns, care trăia în interiorul organismului studiat.
După analize aprofundate, oamenii de știință au identificat o formă de viață complet nouă: un arheon care sfidează toate clasificările existente și zdruncină viziunea tradițională asupra arborelui vieții.
Caracteristicile genetice ale Sukunaarchaeum sunt cu adevărat uimitoare. Genomul său conține doar 238.000 de perechi de baze — mai puțin de jumătate față de cel mai mic genom arheal cunoscut până acum. Această compresie extremă reflectă o strategie evolutivă radicală: organismul a renunțat literalmente la tot ce nu era absolut esențial pentru supraviețuirea sa. Practic, și-a pierdut aproape toate căile metabolice clasice, păstrând doar funcțiile fundamentale: replicarea ADN-ului, transcripția și traducerea. Astfel, Sukunaarchaeum devine o formă de viață cu totul inedită, oscilând între autonomia celulară și o dependență parazitară absolută.
Prezența sa creează un paradox biologic care îi nedumerește pe microbiologii din întreaga lume. Pe de o parte, organismul are trăsături clare ale unei celule: își poate sintetiza ribozomi și produce ARN mesager — capacități absente la virusuri. Această autonomie parțială îl califică, din punct de vedere tehnic, ca organism viu. Pe de altă parte, dependența sa metabolică față de gazdă este extremă: nu poate produce singur moleculele esențiale pentru supraviețuire și își „deturnează” gazda, Citharistes regius, pentru a se reproduce. Această strategie hibridă îl plasează într-o categorie biologică complet nouă.

Descoperirea, raportată pe platforma de preprinturi bioRxiv, ridică întrebări fundamentale despre modul în care clasificăm viața. Cercetătorii se luptă să integreze Sukunaarchaeum în arborele filogenetic convențional, deoarece nu se încadrează în nicio categorie cunoscută. Profilul său genetic și metabolic sugerează că ar putea reprezenta o formă intermediară între celulele autonome și paraziții obligați. Unii oameni de știință cred că acest organism este „cea mai apropiată entitate celulară descoperită până acum care aproximează o strategie de supraviețuire virală”. Prin această poziție unică, Sukunaarchaeum oferă o fereastră rară asupra evoluției, dezvăluind mecanismele prin care virusurile ar fi putut apărea din forme de viață celulare — sau invers.
Mai mult decât atât, descoperirea pune la îndoială distincția tradițională dintre celulele vii și entitățile virale, sugerând că granița dintre ele este mai difuză decât am crezut. Acest fapt ar putea rescrie concepțiile noastre despre originea vieții, despre apariția parazitismului și despre diversitatea microscopică a ecosistemelor marine.
Totuși, multe întrebări rămân. Cercetătorii încearcă acum să fotografieze acest organism minuscul — un demers complicat din cauza dimensiunii sale probabil submicrometrice. În paralel, explorează alte sisteme asemănătoare, suspectând că Sukunaarchaeum ar putea fi doar vârful aisbergului. Studiile viitoare ar putea revela o întreagă lume de forme de viață hibride, cu strategii de supraviețuire necunoscute, care ne-ar obliga să regândim radical modul în care definim viața.
Poll: Care este cea mai captivantă caracteristică a lui Sukunaarchaeum, noul organism descoperit în adâncurile oceanului?


Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România





























Leave a Reply