Imaginați-vă o navă spațială mai ușoară decât o agrafă de hârtie, propulsată de lumină pură, traversând cosmosul cu viteze amețitoare pentru a explora cele mai adânci mistere ale universului. Această idee, desprinsă parcă dintr-un roman science-fiction, ar putea deveni realitate în doar câteva decenii. Cosimo Bambi, un astrofizician specializat în studiul găurilor negre la Universitatea Fudan din Shanghai, tocmai a publicat în revista iScience un plan detaliat pentru o misiune fără precedent: trimiterea unei sonde către o gaură neagră pentru a testa limitele fizicii.
Îndrăzneala acestui proiect stă în simplitatea sa conceptuală și complexitatea tehnică. Ideea presupune utilizarea nanonavelor spațiale – sonde miniaturizate care cântăresc doar câteva grame, alcătuite dintr-un microcip atașat unei vele ultraușoare. Aceste vehicule futuriste n-ar fi propulsate de motoare clasice, ci de fascicule laser de mare putere emise de pe Pământ. Această formă de propulsie fotonică le-ar permite să atingă viteze incredibile – aproximativ o treime din viteza luminii.
Pentru comparație, cele mai rapide sonde spațiale actuale abia ating câteva zeci de kilometri pe secundă, adică mai puțin de 0,01% din viteza luminii. Noile nanonave ar putea schimba radical acest raport, făcând posibilă călătoria interstelară într-un interval de timp rezonabil, chiar și la scara unei vieți umane.
Dar mai întâi trebuie identificată destinația. Bambi estimează că o gaură neagră s-ar putea afla la doar 20–25 de ani-lumină de sistemul nostru solar – o distanță infimă la scara galactică. Modelele actuale de evoluție stelară susțin această ipoteză, dar găsirea unei astfel de ținte nu este deloc simplă. Găurile negre, prin natura lor, nu emit lumină și sunt invizibile pentru telescoapele clasice. Ele pot fi detectate doar indirect, prin efectele lor asupra stelelor din jur sau prin distorsiunile provocate luminii care le intersectează câmpul gravitațional.
Totuși, tehnicile de detecție evoluează rapid. Bambi este optimist: în următorii 10 ani, ar putea fi descoperită o gaură neagră aflată suficient de aproape pentru a deveni o țintă viabilă.
Odată identificată, călătoria sondei ar dura aproximativ 70 de ani, dacă ar atinge o treime din viteza luminii. Datele transmise înapoi către Pământ ar avea nevoie de încă două decenii pentru a ajunge la noi. Așadar, între lansare și primirea rezultatelor, am vorbi de un proiect desfășurat pe parcursul unui secol – o misiune transgenerațională, cum rar s-a imaginat în știința modernă.
Miza însă este uriașă. Găurile negre sunt laboratoarele naturale cele mai extreme din univers – regiuni în care gravitația atinge intensități inimaginabile. Studierea lor directă ar putea răspunde la întrebări esențiale: există cu adevărat orizontul evenimentelor? Ce se întâmplă cu informația care pătrunde într-o gaură neagră? Rămân valabile legile fizicii în aceste condiții-limită? Poate teoria relativității generale a lui Einstein să reziste celor mai dure teste?
Cosimo Bambi nu ignoră provocările uriașe. Sistemul laser necesar propulsiei ar costa, în prezent, peste un trilion de euro. Iar tehnologia nanonavelor capabile să reziste unei astfel de călătorii și să colecteze date relevante nu există încă – trebuie inventată de la zero.
Și totuși, precedentul există: am detectat unde gravitaționale, deși păreau multă vreme imposibil de măsurat. Am fotografiat umbra unei găuri negre. În 20–30 de ani, spune Bambi, costurile ar putea scădea semnificativ, iar tehnologiile-cheie ar putea deveni accesibile.
Această misiune a unui secol ar putea deveni realitate – și, odată cu ea, poate și răspunsul la cele mai profunde întrebări despre natura universului.
Poll: Ce destinație crezi că ar trebui să aibă prima misiune către o gaură neagră?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply