Hobbiții Antici au Încetinit Creșterea în Copilărie, Rescriind Teoriile despre Evoluția Creierului Uman

Hobbiții din Flores, cunoscuți științific sub numele de Homo floresiensis, au evoluat pentru a fi mici, încetinind procesul de creștere în timpul copilăriei, sugerează noi cercetări efectuate asupra dinților și dimensiunii creierului.

Descoperirea Homo floresiensis, care a trăit între aproximativ 700.000 și 60.000 de ani în urmă în pădurile tropicale din Indonezia, a pus sub semnul întrebării presupunerea că evoluția liniei umane a fost definită de creșterea continuă a dimensiunii creierului. Până atunci, se credea că encefalizarea, procesul prin care creierul uman a evoluat devenind relativ mai masiv decât ar fi fost de așteptat pe baza dimensiunii corpului, a fost o constantă în evoluția noastră.

Creierul proporțional mai mare este considerat de antropologi ca fiind factorul care ne-a permis să efectuăm sarcini mai complexe, cum ar fi utilizarea focului, fabricarea și manevrarea uneltelor, crearea artei și domesticirea animalelor.

Această teorie a fost însă revizuită radical odată cu anunțarea descoperirii fosilelor rudelor noastre, Homo floresiensis, în 2004. Spre deosebire de așteptări, acești “hobbiți” erau de statură mică, având doar puțin peste 1 metru înălțime, și un creier de dimensiuni comparabile cu cel al unei cimpanzeze. Această descoperire a generat confuzie privind diferențele dintre rudele umane recente din genul Homo și strămoșii noștri mai vechi.

Noile noastre cercetări asupra craniilor și dinților oferă o teorie nouă despre modul în care hobbiții au evoluat pentru a fi mici. Noi, profesori de antropologie la Universitatea Western Washington, am început acest studiu după participarea la un atelier din 2023 destinat antropologilor biologici care studiază juvenilii în registrul fosil.

Lucrările noastre anterioare privind proporțiile molarelor au generat noi perspective asupra evoluției sarcinii, arătând că ratele de creștere fetală sunt strâns legate de proporțiile molarelor la primate. Acum, am dorit să vedem dacă putem descoperi o relație între proporțiile dinților și dimensiunea creierului printre rudele noastre fosile.

Paleontologii dispun de materiale scheletice limitate pentru multe specii fosile, uneori doar câțiva dinți, inclusiv pentru Homo floresiensis. Dacă proporțiile dinților pot oferi informații despre dimensiunea creierului fosil, aceasta deschide un univers de posibilități pentru evaluarea schimbărilor trecute în encefalizare.

Am compilat date despre dimensiunea dinților și a creierului pentru 15 specii fosile din arborele genealogic uman, acoperind aproximativ 5 milioane de ani de evoluție. Contrar așteptărilor, molarii de minte, cunoscuți și ca dinții de înțelepciune, au devenit proporțional mai mici pe măsură ce dimensiunea creierului a crescut de-a lungul evoluției umane, pentru majoritatea speciilor.

În general, rudele umane cu dinți de înțelepciune relativ mai mari sunt mai antice și aveau creiere mai mici. Taxele mai recente, cu toate acestea, arată o tendință inversă, subliniind o posibilă schimbare în strategiile de evoluție.