Sistemul vast de curenți oceanici din Atlanticul de Nord ar putea ajunge la un punct critic

Un sistem impresionant de curenți oceanici rotativi din Atlanticul de Nord manifestă comportamente neobișnuite, care ar putea semnala apropierea unui punct de cotitură decisiv, relevă o nouă analiză a cochiliilor de moluște.

Girul subpolar din Atlanticul de Nord joacă un rol esențial în transportul căldurii către emisfera nordică și face parte dintr-o rețea mult mai vastă de curenți oceanici numită Circulația Meridională Overturning a Atlanticului (AMOC). Totuși, dovezi recente sugerează că acest gir subpolar a început să-și piardă stabilitatea încă din anii ’50, ceea ce ar putea conduce la o slăbire semnificativă a circulației sale în deceniile următoare, conform unui studiu publicat recent în revista Science Advances.

“Este extrem de îngrijorător,” a declarat autorul principal al studiului, Beatriz Arellano-Nava, cercetător postdoctoral în geografie fizică la Universitatea din Exeter, Marea Britanie. “Girul subpolar a fost recent recunoscut ca un element de basculare. Avem nevoie să înțelegem mai multe despre impacturile unei slăbiri bruste a girului subpolar. Dar ceea ce știm până acum, bazându-ne pe puținele studii publicate, este că ar putea duce la evenimente meteorologice extreme, în special în Europa… și, de asemenea, la modificări ale modelului global de precipitații.”

Girul subpolar din Atlanticul de Nord este o ramură a AMOC, dar poate atinge un punct de cotitură independent de rețeaua gigantică de curenți. Rezultatele climatice pentru Europa, în special, ar fi similare cu cele care ar fi declanșate de un colaps al AMOC, deși ar putea fi mai puțin intense datorită dimensiunilor mult mai mari ale AMOC, a explicat Arellano-Nava. Cu toate acestea, “chiar dacă consecințele nu sunt la fel de catastrofale ca pentru un colaps al AMOC, o slăbire a girului subpolar poate aduce impacturi climatice semnificative,” a avertizat ea.

Cercetările anterioare sugerează că AMOC ar putea colapsa în viitorul apropiat deoarece motorul său principal — o cascadă de apă densă de la suprafața Oceanului Atlantic de Nord și a oceanelor Arctice până pe fundul mării — este în declin. Această cascadă, până acum formată din apă extrem de rece și sărată, este diluată de apele provenite din topirea ghețarilor și încălzită de creșterea temperaturilor globale, ceea ce înseamnă că apa în unele locuri nu mai este suficient de densă pentru a se scufunda adecvat. (Apa rece, sărată este mai densă decât apa caldă, mai puțin sărată.)

Un destin similar este așteptat pentru girul subpolar din Atlanticul de Nord, care depinde și el de scufundarea apei de suprafață pe fundul oceanului. O cascadă de apă densă în nucleul girului menține curenții rotativi în mișcare, a spus Arellano-Nava. Dar sistemul este parțial condus și de vânt, astfel încât un colaps complet este puțin probabil, a adăugat ea.

Girul subpolar din Atlanticul de Nord este o ramură a AMOC, astfel încât un colaps al AMOC implică în mod necesar o slăbire dramatică a girului. Pe de altă parte, o slăbire a girului subpolar poate avea loc independent de AMOC.