Un astronom din Italia a reușit să surprindă o imagine rară: luminoasa cometă Lemmon, părând că se învârtește în jurul dârei strălucitoare a unei “stele căzătoare”.
Pe cerul deasupra Manciano, Italia, astronomul Gianluca Masi, fondator al Proiectului Telescop Virtual, a capturat un fenomen cosmic spectaculos. O cometă strălucitoare părea să fie învăluită în dâra spiralată a unui meteor, amintind de un baston de frizer cosmic.
Cu milioane de mile separând meteorul din prim-plan de cometa din fundal, probabilitatea de a captura o astfel de imagine era extrem de redusă.
“În această fotografie, urma după meteor pare să se înfășoare în jurul cozii de ioni a cometei — un adevărat miracol al perspectivei,” a declarat Masi. “Primul este un efect atmosferic indus de meteor, în timp ce cometa se afla la aproximativ 100 de milioane de kilometri distanță.”
Cometa din imagine este C/2025 A6 (Lemmon), una dintre cele trei comete care “fascinează” sistemul solar în prezent, alături de Cometa R2 (SWAN) și vizitatorul interstelar 3I/ATLAS. Cometa Lemmon, care a atins cel mai apropiat punct de Pământ pe 21 octombrie, este cea mai luminoasă dintre ele și a rămas suficient de vizibilă pentru a fi observată cu telescoape simple și binocluri pentru astronomie în zilele următoare.
Masi a observat cometa în noaptea de 24 octombrie. Coada sa lungă, albastră – produsul gazului ionizat vaporizat de la suprafața cometei și împrăștiat de vântul solar – era clar vizibilă. Totuși, pentru câteva minute în timpul observațiilor lui Masi, o altă structură asemănătoare unei panglici a devenit vizibilă în apropierea cometei: rămășițele subțiri ale unei dâre de ioni lăsate de un meteor care străbătea atmosfera Pământului.
Văzută ca o linie aurie în spirală în jurul cometei, dâra meteorului a evoluat constant pe parcursul observațiilor lui Masi, apărând pentru scurt timp ca o parte a cometei însăși. În realitate, urma este rezultatul reacțiilor chimice din atmosferă declanșate de trecerea ultra-rapidă a meteorului.
“Fenomenul este asociat cu ionizarea oxigenului molecular din atmosferă cauzată de evenimentul meteoric, urmată de recombinație, care produce emisia de lumină la acea lungime de undă,” a explicat Masi.
În timp ce meteoriții se deplasează de obicei cu mai mult de 160.000 km/h, urmele lor pot persista pe cer timp de câteva minute, conform NASA. În acest interval, vânturile care suflă la altitudini diferite pot modela aceste urme în forme sinuoase, așa cum se vede aici. Masi a postat, de asemenea, un videoclip time-lapse pe YouTube arătând cum dâra strălucitoare a meteorului se zvârcolea prin cer în fața cometei pentru câteva minute.
Leave a Reply