Planeta Marte, cu peisajele sale aride și rece, este adesea învăluită într-un nor de praf roșiatic. Acest praf este ridicat de vânturile puternice care pot genera furtuni impresionante, uneori de lungă durată. Cercetătorul Valentin Bickel, împreună cu echipa sa de la Centrul pentru Spațiu și Habitabilitate al Universității din Bern, a dorit să înțeleagă mai bine intensitatea acestor vânturi pe planeta roșie. Utilizând datele obținute de camera Mars CaSSIS (Color and Stereo Surface Imaging System), orbiterul ExoMars Trace Gas și camera stereo HRSC (High Resolution Stereo Camera) de pe orbiterul ESA Mars Express, echipa a aplicat tehnici de învățare automată pentru a analiza imagini stereo realizate la intervale de câteva secunde în aceeași locație. Aceste imagini permit urmărirea mișcării vârtejurilor de praf, cunoscute sub numele de “dust devils”, iar cercetătorii le folosesc pentru a deduce modul în care vânturile care le generează ridică și transportă praful de pe suprafață.
Studiul recent publicat în revista Science Advances arată că vânturile de la suprafața marțiană sunt chiar mai rapide decât indicau observațiile anterioare și transportă mai mult praf decât se credea inițial. „Observațiile noastre demonstrează că vânturile puternice de la suprafață sunt frecvente pe Marte și joacă un rol important în aportul de praf în atmosferă, contribuind astfel la modele mai precise ale atmosferei, climei și vremii marțiene”, afirmă cercetătorii.
Praful marțian influențează numeroase procese atât la nivelul suprafeței, cât și în atmosferă. Particulele de praf suspendate pot provoca de la schimbări de temperatură până la modificări ale dinamicii atmosferice, care pot declanșa la rândul lor furtuni masive de praf. Depunerile de praf modifică adesea caracteristicile suprafeței, inclusiv în cazuri notabile precum dârele întunecate de pe versanții uscați marțieni. Deși încă nu se știe dacă a existat vreodată viață pe Marte, praful ar fi putut influența viabilitatea acesteia prin transportul de nutrienți și oferirea unei protecții împotriva radiațiilor solare.
Sursa acestui praf este considerată a fi eroziunea provocată de vânturi. Datorită atmosferei subțiri a lui Marte, este dificil să se miște particulele de praf, dar particulele mai mari pot deveni aeropurtate dacă vânturile sunt suficient de turbulente, atrăgând apoi și particulele mai mici de praf. Roverele marțiene, inclusiv Perseverance, au observat în principal vârtejuri de vânt asociate cu vârtejurile de praf sau cu convecția, în timpul căreia aerul cald se ridică.
Datele de la CaSSIS și HRSC arată că cele mai multe vârtejuri de praf apar în emisfera nordică a lui Marte, în principal în Amazonis și Elysium Planitiae, cu Amazonis Planitia fiind un punct fierbinte. Acestea pot fi generate de vânturi pe terenuri atât accidentate, cât și netede, dar tind să se răspândească mai departe în emisfera sudică.
Poll: Care dintre următoarele Opțiuni v-ar interesa cel mai mult să o explorezi în cadrul unei misiuni pe Marte?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply