Dilema personala apropo de invatat eficient

Noi, la Asociatia StartEvo, avem o experienta uriasa in educatie informala. Am implinit 18 ani!

Istoric vorbind, majoritatea eforturilor noastre au fost in directia copiilor de scoala generala (aprox 60%). Focusul: educatie prin joaca. Am facut platforma educationala Kidibot fix pentru asa ceva, sa ii motivam pe copii sa citeasca mai mult, sa invete mai mult si sa faca mai multe fapte bune.

Logica din spatele educatiei prin joaca a fost urmatoarea:

• societatea, in ansamblul ei, devine din ce in ce mai superficiala. Copiii si adultii citesc din ce in ce mai putin.
• capacitatea de atentie scade, in prezent fiind la cateva secunde.

Evident, din moment ce oamenii moderni nu mai au rabdare nici cateva secunde ca sa inteleaga ceva + suntem dependenti de droguri vizuale/auditive si cautam dopamina cat mai repede, am considerat ca sansele de a atrage copiii sa faca lucrurile CARE AR TREBUI SA LE FACA DAR DIN VARII CONSIDERENTE NU LE FAC ar fi …. exact, ati ghicit, JOACA.

Sa invatam prin joaca.

Mai mult decat atat.

Daca analizati TOATE afacerile din Romania care castiga bani din educatia copiilor, si vedeti care sunt MASSIVE PAIN-urile pe care acestea le rezolva, stiti care este statistic cea mai mare?

• dorinta pentru copilul tau sa fie mai bun la scoala, la mate, romana, istorie, stiinte, …?
• dorinta pentru copilul tau sa fie sanatos?

Nu.

Principala dorinta a parintilor, pentru care cheltuie cei mai multi bani, este sa ii externalizeze. De ce? Pentru ca nu au timp, nu au chef, nu au know-how.

Toate afterschool-urile, scolile private, cursurile castiga bani in special din aceasta durere a parintilor.

Evident, daca le mai dau si cateva extra motive sa ii aleaga, gen “optionale de germana, aikido, desen, balet pe sarma, etc…” Cu atat mai bine.

Evident, daca dau niste argumente in plus parintelui sa se laude in fata altor parinti “Copilul meu merge la scoala privata X, care are rezultate foarte bune si e super tare”, ii creste statusul si constituie o bila alba in plus.

Furnizorii de educatie au atunci interesul MAJOR ca sa nu supere copilul. Pentru ca juniorul se duce seara acasa si parintele il intreaba. “Ti-a placut azi?” iar raspunsul trebuie sa fie “Daaaaaa”. Daca juniorul se plange, spune ca nu i-a placut ca a fost greu, ca i-au chinuit ca pe hotii de cai la matematica/info/…, evident ca ii strica feng-shui-ul parintelui si cresc sansele sa il retraga.

De aceea, un procent covarsitor din furnizorii de educatie privata, avand in vedere motivatia intrinseca, este sa ii tina fericiti pe copii, jucandu-se cu ei, ca sa ii tina fericiti si pe parintii care platesc. Win-Win-Win, corect?

Dar, ce sa vezi? Daca faci fast-forward ani de zile la astfel de educatie prin joaca, ce se intampla?

Copiii respectivi au neurocortexul stricat, mai precis antrenat prost. Nu li s-a zis niciodata NU. Nu au intampinat greutati majore. Si daca dopamina era la cateva secunde distanta, intotdeauna, ce fel de adult cresc.

Stiti MARSHMALLOW Test, de la Standford?

Ganditi-va ca societatea noastra (nu doar in RO), ne antrenam continuu sa picam acest test, al bezelei.

Instant gratification. Sa nu cumva sa treci prin durerea abtinerii de la satisfactie imediata pentru o satisfactie ulterioara mai mare.

Ce inseamna asta?

Cei care nu sunt antrenati pentru a face fata greutatilor, tentatiilor:

• vor lua mult mai multe credite cu buletinul
• vor manca mult mai mult junk
• vor invata mult mai putin (cum poti sa inveti focusat ceva timp de ani de zile daca ai durata atentiei cat ai zice “iPhone”
• vor avea o viata de familie mult mai proasta
• vor fi mult mai bolnavi

Educatia prin joaca, educatie prin dopamina rapida strica specia umana.

Dar care ar fi alternativa?

Schimbarea identitatii individului, ca sa obtina dopamina din efort, din esec, din satisfactia ca este printre cei foarte putini care NU se dau batuti in domeniul X. Meritocratie. Slavirea efortului, nu a rezultatelor.

Copiii (si adultii) musai trebuie sa isi modifice identitatea ca sa traga tare in directiile care le vor asigura sanse in plus in viata.

Performanta in ORICE domeniu (medical, sportiv, legal, antreprenorial, etc, etc) se face doar daca nu abandonezi imediat, ci foarte greu. Se face daca iti obtii mici satisfactii intermediare, care sa te valideze in drumul tau catre o noua identitate.

Copiii care ajung stelari, nu ajung asa pentru ca sunt destepti. Ajung pentru ca sunt DETERMINATI. Pentru ca devin PASIONATI

Toti incepem de la zero. Toti suntem penibili cand incepem ceva. Dar, majoritatea abandoneaza rapid. Cei putini care incearca, se dau cu capul de zid si nu abandoneaza, brusc isi dau seama ca sunt intr-o zona rarefiata. Este atat de usor sa ajungi in top 5%…. Pentru ca majoritatea abandoneaza.

Majoritatea suntem snowflakes. Uitati-va la ratele de abandon la absolut orice: cati abandoneaza facultatea in anul II. Cati abandoneaza un serviciu. Cati abandoneaza o relatie, pentru ca nu se potriveste cu imaginea idilica perfecta pe care o au in cap.

Solutia pentru noi este sa ne construim identitatea astfel incat fiecare pas, fiecare sfortare, fiecare durere pe care o intalnim pe parcurs, sa o folosim pentru a ne cizela identitatea.

Invatatea cea mai eficienta este cand omul NU se da batut. Cand se da cu capul de un zid pana cand trece dincolo de el. In lumea superficialitatii absolute, a comfortului absolut, cei care invata sa nu se dea batuti devin stelari.

Invatarea prin joaca este eficienta DOAR la inceputul calatoriei. Ca sa ajungi departe, trebuie sa te transformi ca individ. Sa nu ramai sclavul dopaminei facile.

Va doresc multa energie si putere de lupta, astfel incat sa puteti sa va intariti, sa ajungeti unde doriti. Doar prin efort, durere, suferinta, munca putem sa ne depasim conditia existenta. Mult succes!