Dr. Maximina Yun și Secretele Axolotlului: Descoperiri Uimitoare în Regenerarea Amfibienilor

Dr. Maximina Yun, cercetătoare principală la Institutul Chinez pentru Cercetări Medicale din Beijing, dedică o parte importantă a carierei sale studiului salamandrelor, un grup de amfibieni ce include tritonii și specii precum axolotlul, iubit universal pentru aspectul său simpatic. Pe lângă înfățișarea lor atrăgătoare, salamandrele dețin abilități remarcabile de regenerare, unice în rândul vertebratelor, fiind capabile să își regenereze organele și membrele.

Aceste creaturi sunt și recunoscute pentru longevitatea lor impresionantă în raport cu dimensiunea corpului. Axolotlii pot trăi până la 20 de ani, manifestând o senescență neglijabilă, în timp ce olmii de peșteră pot atinge longevități incredibile de peste 100 de ani. Studiul salamandrelor nu este simplu, însă recompensele potențiale sunt enorme. Am discutat cu Maximina despre interesul ei pentru aceste animale și modurile în care noi ne putem folosi de adaptările lor fenomenale.

„M-am orientat către acest domeniu datorită interesului meu pentru repararea ADN-ului. Mi-am făcut doctoratul pe mecanismele de stabilitate și întreținere a genomului, având un interes puternic pentru plasticitatea celulară. Acesta este motivul pentru care am urmat un postdoctorat în laboratorul lui Jeremy Brockes, pentru a începe să înțeleg mecanismele de plasticitate celulară utilizate frecvent în regenerarea salamandrelor.

Lucrând cu acest model, mi-am dat seama că există un potențial enorm de a folosi salamandrele pentru a înțelege legăturile între regenerare și îmbătrânire. Unul dintre motive este că salamandrele sunt considerate de mult timp organisme cu senescență neglijabilă, bazat în mare parte pe studii de mortalitate care indică faptul că rata deceselor nu crește odată cu vârsta la aceste specii, lucru observat la toate speciile studiate până acum.

Mai mult, dacă cercetăm literatura veche, găsim rapoarte care afirmă că nu putem determina vârsta unei salamandre. Nu există diferențe între un triton de un an sau doi și unul de douăzeci de ani. Acesta a fost un punct de plecare plin de potențial, și m-am interesat din punct de vedere biologic. Îmbătrânirea este, evident, una dintre cele mai mari provocări ale secolului 21. Dar pentru mine, ca biolog, ceea ce m-a atras cu adevărat în acest domeniu a fost legătura potențială cu plasticitatea celulară și înțelegerea modului în care aceste două procese mari, regenerarea și îmbătrânirea, interacționează.

Salamandrele sunt un tip special de organisme. Sunt amfibieni, foarte apropiați de Xenopus (broaștele). Însă, spre deosebire de Xenopus, care își pierde capacitatea de regenerare odată cu maturizarea, salamandrele își păstrează această capacitate indiferent dacă trec sau nu prin metamorfoză. Toate speciile de salamandre raportate până acum sunt cunoscute că pot regenera structuri. Se crede că strămoșul salamandrelor avea capacitatea de regenerare. De fapt, există o zonă în Germania, numită Pfalz, care are înregistrări fosile ale unor salamandre antice în diferite stadii de regenerare. Mentorul meu postdoctoral, Jeremy Brockes, avea câteva astfel de fosile în birou, și niciodată nu încetau să mă uimească.

Această capacitate este remarcabilă printre vertebrate. În special, ele sunt singurele