Potențialul Geroprotector al Terapiei cu Hormoni de Substituție

O revizuire recentă a literaturii de specialitate analizează riscurile și beneficiile terapiei cu hormoni de substituție. Autorii sugerează că această abordare ar putea fi utilizată ca un geroprotector pentru a extinde perioada de sănătate optimă la femei, deși este esențial să se evalueze individual raportul risc-beneficiu.

Traseele de îmbătrânire la femei și bărbați diferă, iar unul dintre factorii contributivi este legat de hormonii specifici sexului și de îmbătrânirea organelor reproductive. Am discutat în detaliu despre aceste aspecte în două articole dedicate îmbătrânirii reproductive feminine și menopauzei. În esență, declinul reproducerii feminine, în special scăderea producției de estrogen și progesteron, are loc relativ devreme în viață, accelerând multe procese de îmbătrânire.

Rolurile estrogenilor și progesteronului nu se limitează la organele reproductive; aceștia influențează sănătatea întregului corp. Astfel, retragerea lor duce la numeroase perturbări și consecințe negative, cum ar fi un risc crescut de osteoporoză, sarcopenie, boli cardiovasculare, sindrom metabolic și deteriorare cognitivă, alături de multe simptome zilnice neplăcute precum bufeurile și tulburările de somn.

Pentru a remedia pierderea hormonilor asociată cu tranziția menopauzei și pentru a aborda simptomele asociate, femeilor li se poate prescrie terapia de substituție hormonală. În practica clinică actuală, acest tratament este utilizat pentru pacientele simptomatice la menopauză. Totuși, autorii acestei revizuiri prezintă dovezi conform cărora terapia ar putea fi folosită ca „strategie geroprotectoare proactivă continuă la femeile sănătoase, în mijlocul vieții, independent de starea simptomelor curente”. În această lumină, terapia de substituție hormonală poate fi folosită ca o intervenție pentru a încetini sau inversa procesele de îmbătrânire biologică.

Aceasta este susținută de rolurile moleculare ale estrogenului și progesteronului, care afectează diferite „semne ale îmbătrânirii”, sugerând că înlocuirea hormonilor poate ajuta la atenuarea impactului negativ al retragerii estrogenului și progesteronului asupra acestor semne.

Estrogenul a fost descris că are efecte geroprotective în cadrul celor 12 semne ale îmbătrânirii. Pe larg, s-a demonstrat că estrogenul „îmbunătățește stabilitatea genomică, susține întreținerea telomerelor, modulează modelele epigenetice și promovează eficiența mitocondrială, păstrează proteostaza, suprimă inflamația cronică și menține comunicația intercelulară și integritatea matricei extracelulare.” Progesteronul a fost, de asemenea, arătat că are multe efecte pozitive asupra proceselor celulare, incluzând „modularea autofagiei, menținerea echilibrului hormonal și imunitar general și susținerea regenerării țesuturilor și homeostaziei celulelor stem.” Prin urmare, ele pot lucra împreună pentru a păstra sănătatea.

Dincolo de interacțiunile moleculare de prim ordin, terapia de substituție hormonală a fost, de asemenea, demonstrată că are efecte geroprotective asupra mai multor sisteme, inclusiv îmbunătățirea sănătății cardiovasculare prin reducerea progresiei aterosclerozei și a evenimentelor coronariene; reducerea osteoporozei postmenopauzale prin diminuarea fracturilor vertebrale și de șold cu aproximativ 34%; îmbunătățirea calității somnului; îmbunătățirea diferitelor