O rază de speranță: Criza apei subterane poate fi inversată

De obicei, când auzi termenii „utilizarea apei” și „sustenabilitate”, te aștepți să urmeze vești proaste. Capacitatea umanității de a ignora calculele privind scăderea rezervelor de apă este aproape impresionantă. Totuși, există situații în care acțiunile întreprinse au reușit să inverseze pierderea resurselor de apă. Un nou articol publicat în revista Science de Scott Jasechko de la Universitatea din California, Santa Barbara, examinează cazuri documentate de recuperare a apelor subterane la nivel mondial pentru a identifica strategiile eficiente.

Apa subterană este inestimabilă din multe motive. În primul rând, este (de obicei) mai curată decât apa de suprafață. De asemenea, se află chiar sub picioarele noastre și este adesea suficient de aproape de suprafață pentru a nu necesita multă energie pentru a fi pompată. Și există multă apă acolo jos, indiferent de sezon. Din acest motiv, oamenii folosesc multă apă subterană pentru băut, agricultură și alte utilizări pe care le poți imagina.

Din păcate, în multe locuri, rata de utilizare a apei subterane a crescut peste rata la care precipitațiile se infiltrează în sol pentru a o reînnoi.

În cazul acviferelor puțin adânci, acest lucru provoacă scăderea nivelului apei subterane în timp. Scăderea este mai accentuată în apropierea puțurilor de pompare – deoarece apa subterană se deplasează încet prin rocă și sedimente, nivelul apei nu este plat, așa cum este suprafața unui lac. Pe lângă faptul evident că acviferul tău ar putea deveni în cele din urmă gol, acest lucru poate avea și efecte secundare, cum ar fi creșterea costurilor energetice pentru pompare, puțuri care se usucă și chiar subsidența terenului pe măsură ce sedimentul desaturat se compactează.

Multe dintre aceste probleme sunt reversibile, dar ar necesita ca cantitatea de apă care intră în acvifer să fie mai mare decât cantitatea care iese.

Jasechko a compilat 67 de studii publicate care documentează cazuri în care nivelul apelor subterane a crescut după ce a fost în declin timp de cel puțin un deceniu. (Puteți explora toate cele 67 de cazuri pe o hartă.) Scopul său a fost să găsească elemente comune și să vadă dacă putem învăța lecții generale privind această imagine de ansamblu.

În 81% din cazuri, o sursă alternativă de apă a fost parte din soluție – schimbarea nu s-a produs doar prin reducerea utilizării generale prin conservare (deși unele locații au făcut și asta). De multe ori, acest lucru a implicat lucrări mari de infrastructură, cum ar fi masivul proiect de deviere a apei de la Sud la Nord din China sau Barajul Doosti de la granița dintre Iran și Turkmenistan. Alte cazuri au implicat conexiuni mult mai mici. De exemplu, Osaka, Japonia, a început să utilizeze apa din râul care traversează orașul.

În aproximativ jumătate din exemple, schimbările de politică sau de piață au cauzat reducerea pomparii apelor subterane, care a luat multe forme. Unele au fost interdicții directe asupra pompării sau forării de noi puțuri în zone definite, altele au limitat doar puțurile cele mai mari, iar altele au stabilit taxe pentru utilizarea apei subterane. El Dorado, Arkansas, a folosit aceste taxe pentru a plăti pentru un conduct care să aducă apă dintr-un râu din apropiere, reducând în cele din urmă utilizarea apei subterane la jumătate.

Sursa: Ars Technica

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România