Lumea întreagă și-a propus să protejeze natura până în 2030, însă, la mijloc de drum, liderii recunosc că suntem departe de țintă. Recent, aproape 200 de țări s-au adunat la Erevan, capitala Armeniei, pentru a vedea cât am reușit să avansăm din planul ambițios stabilit acum patru ani: conservarea a circa o treime din suprafața terestră și marină a planetei.
Bilanțul, însă, nu arată grozav. Deși există voință politică și promisiuni, acțiunile concrete și, mai ales, finanțarea, au rămas mult în urmă. Conferința ONU dedicată biodiversității, cunoscută sub numele de COP17, s-a încheiat cu un mesaj clar: dacă nu accelerăm eforturile, obiectivele pentru 2030 riscă să rămână simple deziderate pe hârtie.
Pentru a schimba lucrurile, participanții au agreat o nouă strategie, numită „Calea Erevan”. Aceasta presupune renunțarea la subvențiile și stimulentele care dăunează naturii, creșterea sprijinului financiar, științific și tehnic pentru țările mai puțin dezvoltate și o monitorizare mai atentă a progresului. Cu alte cuvinte, nu mai e suficient să promitem; trebuie să și acționăm, iar banii trebuie să ajungă exact acolo unde e nevoie de ei.
Unul dintre cele mai mari obstacole rămâne, însă, finanțarea. Steven Guilbeault, fost ministru canadian al mediului, a subliniat că fondul creat pentru companiile care profită de resurse genetice – un mecanism menit să aducă bani suplimentari pentru conservare – este aproape gol. „Trebuie să mobilizăm mult mai multe resurse publice și private și să ne asigurăm că ajung la țările și comunitățile care se află în prima linie a crizei naturii”, a spus acesta.
Și totuși, există și semne de speranță. Cu ocazia conferinței, guvernele, organizațiile filantropice și companiile au anunțat noi angajamente financiare, însumând aproape două miliarde de dolari. Un exemplu notabil vine din Olanda, care a promis 500 de milioane de dolari pentru o inițiativă braziliană ce încurajează statele să-și păstreze pădurile tropicale intacte, un gest salutat de mulți participanți la summit.
Brazilia, prin vocea Carinei Pimenta, secretar național pentru bioeconomie, a reamintit tuturor cât de importantă este protejarea Amazonului, nu doar pentru biodiversitate, ci și pentru securitatea alimentară și bunăstarea globală. În ciuda provocărilor, mesajul final al conferinței de la Erevan a fost unul de optimism: liderii mondiali recunosc că viitorul nostru depinde de sănătatea naturii și că, împreună, putem schimba cursul lucrurilor.
Rămâne de văzut dacă promisiunile se vor transforma în acțiuni concrete și dacă banii promiși vor ajunge la timp acolo unde contează. Cert este că natura nu poate aștepta la nesfârșit, iar fiecare dintre noi are un rol de jucat în această poveste globală.
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply