Descoperire Promițătoare: Modularea unui Traseu de Semnalizare Ameliorează Simptomele Alzheimer în Modele de Șoareci

Un studiu recent dezvăluie că supraexprimarea somatostatinei (SST), un neuropeptid produs în neuroni care acționează în principal asupra microgliei, reduce inflamația și acumularea de amiloid β, îmbunătățind astfel abilitățile cognitive într-un model de șoareci cu Alzheimer. Există deja medicamente care influențează acest traseu de semnalizare [1].

Boala Alzheimer este caracterizată prin deregularea mai multor trasee de semnalizare în creier. Având în vedere că abordările tradiționale, care se concentrează pe principalele semne ale bolii (acumularea de proteine amiloid β și tau) au avut până acum rezultate modeste, cercetătorii explorează diverse ținte secundare al căror nivel este corelat cu boala.

Un astfel de candidat este SST, o proteină mică de semnalizare (un neuropeptid) eliberată de o clasă specifică de neuroni inhibitori din creier, care ajută la reglarea activității cerebrale, mai ales calmând-o. SST se leagă de o familie de cinci receptori numiți receptori somatostatini (SSTR1-5), care sunt exprimați preferențial de microglia, celulele imune rezidente ale creierului. Hiperactivarea microgliei conduce la stări inflamatorii cronice și a fost asociată cu Alzheimer și alte demențe [2].

Important de menționat este faptul că nivelurile de SST sunt mai scăzute la pacienții cu Alzheimer decât la persoanele sănătoase [3]. Totuși, nu a fost testat sistematic dacă SST interacționează direct cu microglia și dacă pierderea SST în Alzheimer ar putea agrava activarea microglială.

Într-un studiu recent realizat de Institutul de Știință și Tehnologie Daegu Gyeongbuk din Coreea de Sud, publicat în revista Brain, Behavior, and Immunity, autorii au presupus că în mod normal SST menține microglia într-o stare mai sănătoasă și mai controlată, iar pierderea sa în Alzheimer contribuie la hiperactivarea microglială nocivă observată în boală. Ei și-au testat ideea mai întâi pe celule izolate, apoi pe șoareci vii.

Cercetătorii au cultivat culturi separate de neuroni, astrocite (celule de suport ale creierului) și microglie, confirmând că microglia exprimă într-adevăr SSTR2, dar nu SST, care a fost exprimat exclusiv în neuroni. Practic, neuronii au cheia, iar microglia are lacătul.

Au tratat apoi microglia primară, izolată direct din creierele șoarecilor, cu SST la diverse doze și perioade de timp. Măsurătorile fagocitozei, procesul prin care celulele înghit și digeră particulele și mecanismul primar prin care microglia elimină amiloidul β și resturile, au arătat că tratamentul cu SST a stimulat într-adevăr fagocitoza într-o manieră dependentă de doză, în timp ce blocarea SST a anulat efectul.

Cercetătorii au tratat microglia cu SST timp de 48 de ore și au măsurat nivelurile de ARNm ale unui panel de proteine semnalizatoare care coordonează răspunsurile inflamatorii (citokine). Au descoperit că tratamentul a redus nivelurile citokinei pro-inflamatoare IL-12 și, invers, a crescut nivelurile de TGF-β1, o citokină larg imunosupresoare și de remodelare a țesuturilor asociată cu homeostaza microglială. Împreună, aceste schimbări sugerează că SST îndreaptă microglia către o stare mai puțin inflamatorie, sugerând un efect neuroprotector.

Sursa: Lifespan Life Extension