AACR 2026: David Parkinson și Evoluția Terapiei Moderne Contra Cancerului

În 1977, David R. Parkinson, MD, absolvent al Facultății de Medicină de la Universitatea din Toronto, a pășit în lumea medicală la Universitatea McGill pentru a se specializa în medicină internă și ulterior în hematologie. În acea perioadă, conceptul de oncologie medicală abia începea să se contureze în Canada, unde specialitatea nu exista oficial.

„În Canada, nu erau oncologi medicali”, a declarat Parkinson pentru Inside Precision Medicine. „Terapeuții prin radiații administrau puținele tratamente chimioterapeutice existente și se opuneau dezvoltării oncologiei medicale ca specialitate.”

David R. Parkinson, MD, laureat al Premiului pentru Realizări Excepționale AACR din 2026 pentru Servicii aduse Științei și Medicinei Cancerului, a fost martorul și totodată un pionier al ascensiunii inhibitorilor de kinază, anticorpilor și terapiilor celulare, contribuind semnificativ la modelarea lumii terapeuticii moderne a cancerului.

Reflectând asupra carierei sale remarcabile, Parkinson a mărturisit: „Am crescut odată cu domeniul.”

La sosirea sa în Montreal, erau disponibile doar câteva tipuri de chimioterapie. „În acele vremuri, pentru malignitățile hematologice existau doar unul sau două medicamente în întreg domeniul”, a spus Parkinson. Tratamentele principale erau ciclofosfamida și nitrozourile.

Chiar și îngrijirea suportivă era deficitară. „La început, nu aveam o metodă eficientă de a controla greața indusă de chimioterapie”, a remarcat el despre standardul de îngrijire pentru cancerul testicular. „Unii pacienți opreau tratamentul pentru că nu îl puteau suporta.”

Parkinson a explicat că primele medicamente anticancerigene erau eficiente în special împotriva tumorilor cu diviziune rapidă, precum leucemiile și cancerele testiculare, deoarece acestea erau reprezentate în modelele animale. Aceste terapii vizau ADN-ul și diviziunea celulară în general, adesea cu toxicitate severă, și erau mult mai puțin eficiente împotriva tumorilor solide cu creștere lentă.

După rezidențiatul la McGill, Parkinson s-a mutat la Boston, inițial la Tufts New England Medical Center, pe baza unui modest grant canadian care l-a plasat în pragul unui domeniu care abia începea să se consolideze. „Eram pe un grant canadian și câștigam 12.000 de dolari pe an”, a spus el. „Cursul valutar fluctua semnificativ, ceea ce complica situația, și nu puteam lucra din cauza vizei de student.”

Ce a descoperit însă a fost un momentum. Prin conexiuni cu Dana-Farber, Parkinson a intrat în formarea formală în oncologie medicală, pe măsură ce specialitatea începea să se contureze. „Am legături cu Dana-Farber și am urmat cursul lor introductiv pentru colegi – aceasta a fost intrarea mea în oncologia medicală.”

În același timp, descoperirile în anumite tipuri de cancer prefigurau ceea ce ar fi posibil.

Sursa: Inside Precision Medicine