În toamna trecută, am avut ocazia să discutăm pe larg cu Petter Törnberg, cercetător la Universitatea din Amsterdam, specializat în analiza mecanismelor fundamentale ale rețelelor sociale, care generează cele mai nefavorabile aspecte ale acestora: camerele de ecou partizane, concentrarea influenței în mâinile unui grup restrâns de utilizatori de elită (inegalitatea atenției) și amplificarea vocilor extrem de divizive. Perspectivele lui Törnberg privind viitorul rețelelor sociale nu erau deloc optimiste.
Studiile lui Törnberg arată că, deși au fost propuse numeroase strategii de intervenție la nivelul platformelor pentru a combate aceste probleme, niciuna nu pare să fie eficientă. Și problema nu este neapărat algoritmii mult criticati, fluxurile non-cronologice sau tendința noastră umană de a căuta negativitatea. Mai degrabă, dinamica care generează toate aceste rezultate negative este încorporată structural în arhitectura însăși a rețelelor sociale. Așadar, suntem probabil condamnați la bucle toxice interminabile, dacă nu apare o redesenare fundamentală genială care să schimbe această dinamică.
De atunci, Törnberg a fost foarte activ, elaborând două noi studii și un preprint care construiesc pe această realizare că rețelele sociale sunt structurate destul de diferit față de lumea fizică, cu consecințe neprevăzute. Primul studiu, publicat în PLoS ONE, s-a concentrat în mod specific pe efectul camerei de ecou, utilizând modele de simulare bazate pe agenți standard combinate cu modele mari de limbaj (LLMs) – creând practic mici personaje AI pentru a simula comportamentul pe rețelele sociale online.
Utilizatorii simulati au fost programați aleatoriu să dețină o opinie sau opusul acesteia și apoi să interacționeze aleatoriu cu membrii selectați ai unei comunități online simulate. Dacă proporția membrilor comunității care nu erau de acord cu acești utilizatori simulati depășea un anumit prag, agenții erau programați să părăsească și să se alăture unei alte comunități online.
Conform rezultatelor de anul trecut, camerele de ecou apar în mod natural din arhitectura de bază a platformelor de socializare online. „Un rezultat surprinzător este faptul că obținem camere de ecou chiar și fără bule de filtrare, chiar dacă oamenilor le place să fie în spații diverse”, a spus Törnberg. „Nu ai nevoie de un impuls algoritmic. Poți totuși să obții aceste spații foarte segregate. Un alt rezultat surprinzător este că bulele de filtrare, care au fost învinuite pentru omogenitate, pot fi de fapt o soluție.”
Törnberg a descoperit că nu este nevoie de mult pentru a destabiliza sau stabiliza sistemul. Chiar dacă pragul de dezacord era destul de scăzut, dezacordurile erau amplificate până în punctul în care fiecare interacțiune aleatorie era din ce în ce mai probabil să depășească pragul. Din ce în ce mai mulți utilizatori erau împinși să se relocheze până când ceea ce cândva era o comunitate cu o diversitate solidă de opinii devenea rapid polarizată și/sau excesiv de omogenă.
rețele sociale, Petter Törnberg, Universitatea din Amsterdam, camere de ecou, inegalitatea atenției, algoritmi, comportament online, modele de limbaj, AI, simulări, comunități online, polarizare, diversitate de opinii, structura social media, efecte negative, platforme de socializare, studii sociale, PLoS ONE, cercetare științifică, toxicitate online
Sursa: Ars Technica
Poll: Ce măsuri considerați că ar trebui luate pentru a combate problemele generate de camerele de ecou și inegalitatea atenției pe rețelele sociale?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply