Celulele canceroase nu sunt doar agenți ai bolii, ci și arhitecți subtili care își modelează vecinătățile pentru a-și asigura supraviețuirea și proliferarea. O descoperire recentă arată cum aceste celule influențează celulele învecinate pentru a crea un mediu propice dezvoltării tumorilor. Această înțelegere ar putea revoluționa terapiile pentru cancer în stadii incipiente.
Cancerul este adesea asociat cu îmbătrânirea, majoritatea cancerelor la adulți manifestându-se mai târziu în viață, după ani sau chiar decenii de la mutațiile inițiale. Deși multe celule cu mutații canceroase nu evoluează în tumori, unele reușesc să supraviețuiască și să se dezvolte, ducând la apariția bolii. Un factor decisiv în acest proces este modul în care celulele pre-canceroase comunică cu mediul înconjurător imediat, numit stromă, care poate fie să blocheze, fie să favorizeze creșterea tumorii.
Un studiu recent publicat în revista Nature de către Erik C. Cardoso și colegii săi analizează această interacțiune în detaliu în contextul adenocarcinomului pulmonar (LUAD), cel mai frecvent tip de cancer pulmonar. Cercetătorii au folosit un model de șoareci genetic modificati pentru a activa o mutație în gena KRAS esențială pentru dezvoltarea cancerului, prin tratament cu un medicament numit tamoxifen, mutația fiind limitată la plămâni.
Mutatiile KRAS sunt prezente în aproximativ o treime din cazurile de LUAD la pacienți; totuși, o singură mutație KRAS nu este suficientă pentru a declanșa creșterea cancerului, fiind necesare și alte modificări în celulele mutate și în mediul lor. Celulele alveolare de tip II (AT2), care acționează ca celule stem în plămâni, sunt adesea sursa LUAD. Când aceste celule AT2 dobândesc o mutație KRAS, ele intră inițial într-o stare tranzitorie, asemănătoare reparării, care imită răspunsul normal al plămânilor la leziuni. În această stare, celulele AT2 cu mutații încep să trimită mesaje moleculare care modifică fibroblastele și celulele imune învecinate, creând treptat un micro-mediu care favorizează formarea tumorii.
Unul dintre principalele rezultate ale studiului a fost identificarea unei molecule semnalizatoare numită amphiregulin (AREG), produsă în cantități mari de celulele AT2 mutate. AREG activează semnalizarea EGFR în fibroblastele învecinate, un receptor de creștere frecvent implicat în biologia cancerului. Fibroblastele, celule ale țesutului conjunctiv care ajută în mod normal la menținerea structurii plămânilor și la repararea rănilor, sunt reprogramate în acest mediu mutat pentru a începe expresia genelor asociate cu cicatrizarea și remodelarea matricei extracelulare.
Aceste descoperiri subliniază importanța înțelegerii interacțiunilor dintre celulele canceroase și mediul lor în dezvoltarea eficientă a tratamentelor pentru cancer. Prin anticiparea modului în care celulele canceroase manipulează țesuturile învecinate, putem spera să intervenim mai devreme și mai eficient în prevenirea și tratarea cancerului.
Sursa: Lifespan.io
Poll: Care este importanța descoperirii moleculei semnalizatoare amphiregulin (AREG) în studiul interacțiunilor dintre celulele canceroase și mediul lor în cancerul pulmonar?
























Leave a Reply