În ultimii ani, speranța că suplimentele alimentare ar putea încetini evoluția bolii Parkinson a crescut tot mai mult. Unul dintre cele mai promițătoare astfel de suplimente, ribozida de nicotinamidă (NR), era văzut ca un potențial aliat în lupta cu această boală neurodegenerativă. Însă rezultatele recente ale unui studiu clinic de amploare vin cu vești mai puțin încurajatoare.
Publicat în prestigioasa revistă JAMA, studiul a analizat efectele administrării NR, o substanță care ajută la creșterea nivelului de NAD (nicotinamid adenin dinucleotid), o moleculă crucială pentru producerea de energie la nivel celular. Cercetătorii au urmărit 410 persoane aflate în stadiu incipient de Parkinson, timp de un an, pentru a vedea dacă suplimentul poate încetini degradarea funcțiilor motorii și cognitive.
Rezultatele au fost surprinzătoare: cei care au primit suplimentul nu au avut beneficii clinice vizibile comparativ cu cei care au luat placebo. Mai mult, simptomele s-au agravat ușor mai rapid la grupul care a primit NR, deși diferența nu a fost suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă din punct de vedere medical. Nici la nivelul imaginilor cerebrale nu s-au observat semne că suplimentul ar fi stopat degradarea neuronilor responsabili de producerea dopaminei, substanța chimică esențială pentru controlul mișcărilor.
De ce se investește atât de multă speranță în NAD? Această moleculă joacă un rol-cheie în „centralele energetice” ale celulelor, mitocondriile, iar disfuncțiile la acest nivel sunt considerate una dintre cauzele posibile ale bolii Parkinson. Studiile pe animale și experimentele din laborator sugeraseră că un nivel mai mare de NAD ar putea proteja neuronii. Însă, așa cum au arătat cercetătorii norvegieni care au condus acest studiu, ceea ce funcționează în eprubetă nu se traduce întotdeauna în rezultate spectaculoase la oameni.
Unul dintre autorii principali, dr. Charalampos Tzoulis, a explicat: „Am avut o bază biologică solidă pentru a testa acest supliment. Deși NR a crescut cu adevărat metabolismul NAD, acest lucru nu s-a transpus în îmbunătățiri pentru pacienți.” Cu alte cuvinte, faptul că putem influența anumite procese la nivel celular nu garantează automat și ameliorarea simptomelor sau încetinirea bolii.
Aceste rezultate nu înseamnă că tot ce ține de metabolismul NAD este irelevant pentru Parkinson, ci doar că, la dozele și durata testate, suplimentarea cu NR nu a avut efectul scontat. Poate că alte strategii, combinații sau momente de administrare ar putea aduce rezultate diferite în viitor.
Descoperirea subliniază încă o dată cât de complexă este lupta împotriva bolilor neurodegenerative. Deși nu am găsit încă soluția ideală, fiecare studiu ne aduce mai aproape de înțelegerea mecanismelor care stau la baza acestor afecțiuni. Știința merge înainte, chiar și atunci când răspunsurile nu sunt cele pe care ni le-am dori – iar curiozitatea rămâne motorul care ne împinge să căutăm mai departe.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply