O descoperire recentă făcută de cercetători britanici aduce în prim-plan o strategie ingenioasă a ciupercii Candida auris, un inamic tăcut și periculos din spitalele moderne. Studiul, publicat în revista Nature Communications, arată că această ciupercă poate copia de două până la patru ori întregul său genom – adică tot materialul său genetic – pentru a-și spori șansele de a supraviețui tratamentelor antifungice.
Deși poate părea un truc desprins dintr-un film SF, această „multiplicare genetică” îi oferă ciupercii un fel de arsenal adaptativ, asemănător unui briceag elvețian, după cum spune prof. Tihana Bicanic, expertă în boli infecțioase și micologie la Universitatea St George’s din Londra. Practic, Candida auris nu doar că rezistă la medicamente, dar reușește să se adapteze treptat, dezvoltând o rezistență tot mai puternică.
Candida auris nu este frecvent întâlnită la oamenii sănătoși, însă reprezintă o amenințare mortală pentru pacienții internați la terapie intensivă. În acest mediu, ciuperca se agață de pielea bolnavilor și de echipamentele medicale, fiind foarte greu de eliminat. Dacă infecția ajunge în sângele unui pacient vulnerabil, riscul de deces poate ajunge la 45%. Organizația Mondială a Sănătății a inclus deja Candida auris pe lista patogenilor fungici cu prioritate critică, tocmai din cauza impactului major asupra sănătății publice.
Povestea acestei descoperiri are și o doză de noroc: o echipă de la Universitatea din Exeter testa rezistența la medicamente când, dintr-o greșeală, unele celule au fost lăsate mai mult timp în incubator decât era prevăzut. Rezultatul? În loc să moară, Candida auris nu doar că a supraviețuit, ci s-a și înmulțit. Analizele ulterioare au arătat că, pentru a face față tratamentului, ciuperca și-a dublat sau chiar cvadruplat genomul, crescând astfel șansele ca mutațiile să-i ofere exact „cheia” potrivită pentru a scăpa de efectele medicamentului.
Mai mult, unele dintre aceste celule supraviețuitoare s-au dovedit mai rapide în creștere și purtau mutații într-o genă numită CRZ1, cunoscută pentru rolul ei în formarea peretelui celular. În mod surprinzător, pereții acestor celule nu mai erau afectați de medicamentele care, de obicei, țintesc enzimele din această structură vitală.
Descoperirea că o ciupercă poate folosi o strategie atât de „flexibilă” genetic deschide perspective noi asupra felului în care ar trebui să gândim tratamentele antifungice. Ne arată că infecțiile fungice, departe de a fi simple, se dovedesc a fi adversari sofisticati, capabili să găsească soluții acolo unde noi credem că am închis toate ușile.
În final, această descoperire este un semnal de alarmă, dar și un îndemn la curiozitate: cât de multe alte „trucuri” ascund microorganismele care ne pun la încercare medicina? Poate că, în lupta cu microbii, cheia nu este doar să găsim arme mai puternice, ci să înțelegem mai bine strategiile lor subtile.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply