În 2015, aproape toate țările lumii s-au angajat să încerce să limiteze creșterea temperaturii globale la cel mult 1,5°C peste valorile preindustriale. De atunci, însă, planeta a continuat să se încălzească, iar promisiunile făcute la Paris au rămas, în mare parte, la stadiul de bune intenții. Pe măsură ce emisiile de dioxid de carbon au crescut, natura nu a iertat: temperaturile au urcat constant, iar astăzi suntem, practic, la limita de 1,5°C.
Recent, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a recunoscut pentru prima dată acest fapt: ținta de a rămâne sub 1,5°C nu mai este, în mod realist, posibilă. În loc să ne agățăm de acest prag, raportul UNEP propune să ne concentrăm pe cât de mult și pentru cât timp vom depăși această limită. Pe scurt, nu mai putem evita depășirea, dar încă putem influența cât de grav și de lungă durată va fi această „abatere”.
Datele variază în funcție de modul în care calculăm temperatura de referință și de sursa măsurătorilor, însă consensul este clar: fie că am atins deja 1,5°C, fie că suntem la un pas de acest prag, este foarte probabil că actualul fenomen El Niño, deosebit de intens, va împinge media globală peste această limită, indiferent de sursa folosită.
Totuși, ONU calculează temperatura globală ca medie pe mai multe decenii, ceea ce înseamnă că, tehnic, încă nu am depășit pragul. Dar, având în vedere că anii fierbinți nu mai sunt excepții, ci devin noua regulă, suntem aproape siguri la începutul unei perioade în care ținta de 1,5°C va fi depășită. În teorie, nu e prea târziu să revenim sub acest nivel, dar, în practică, șansele scad rapid.
UNEP privește această realitate cu realism, dar și cu o notă de speranță. În raportul său, se afirmă clar: „Decenii de acțiuni insuficiente fac inevitabilă depășirea pragului de 1,5°C. Dacă această depășire va fi temporară sau permanentă depinde esențial de deciziile pe care le luăm astăzi.” Cu alte cuvinte, chiar dacă depășim limita, nu suntem condamnați să rămânem acolo pentru totdeauna.
La Paris, planul era ca fiecare țară să își fixeze ținte de reducere a emisiilor și să le ajusteze periodic, pe măsură ce tehnologia și politicile avansează. Însă, în realitate, puține state au pus în aplicare măsuri concrete care să atingă aceste obiective. Raportul Națiunilor Unite recunoaște că politicile actuale nu sunt aliniate cu promisiunile făcute, iar diferența dintre vorbe și fapte rămâne mare.
Viitorul nu este, totuși, complet sumbru. Există încă șansa de a limita perioada și amploarea depășirii acestui prag, dacă acționăm rapid: prin tăieri drastice ale emisiilor și prin dezvoltarea unor tehnologii capabile să extragă dioxidul de carbon deja emis din atmosferă. Cât de repede și eficient vom reuși să facem acest lucru depinde de voința colectivă, de inovație și de presiunea societății.
Așadar, chiar dacă am pierdut lupta pentru 1,5°C, nu am pierdut războiul pentru un viitor suportabil. Rămâne întrebarea: suntem pregătiți să acționăm, sau vom lăsa istoria să decidă în locul nostru?
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply