Când ne gândim la „jet lag” – acea stare confuză și obositoare după ce traversăm mai multe fusuri orare cu avionul – ne imaginăm, de obicei, oameni. Dar, surprinzător, nu doar noi ne luptăm cu ceasul intern dat peste cap. O descoperire recentă arată că și păsările marine pot experimenta această senzație, iar efectele sunt vizibile chiar și în zborul lor precis.
Un studiu publicat în revista Science a urmărit comportamentul unor păsări numite shearwater de Manx, rude apropiate cu albatrosul, care străbat zilnic sute de kilometri deasupra Atlanticului de Nord. Aceste păsări, de mărimea unui porumbel, sunt cunoscute pentru aripile lor lungi și pentru că se întorc mereu la cuiburile ascunse în insulițele de coastă din Marea Britanie și Irlanda, de multe ori la distanțe impresionante de locurile unde se hrănesc.
Navigația lor incredibilă se bazează pe soare: după ce își stabilesc poziția cu ajutorul unor indicii din mediu (probabil și mirosuri), folosesc soarele ca busolă naturală pentru a găsi drumul spre casă. Însă aici apare o provocare interesantă. Soarele se mișcă pe cer pe parcursul zilei, iar ca să navigheze corect, păsările au nevoie de un ceas intern care să le spună ora exactă. Dacă acest ceas nu se sincronizează cu ora locală – adică dacă păsările „călătoresc în timp” pe parcursul zborului – pot ajunge să greșească direcția.
Cercetătorii au descoperit că shearwater-ii își ajustează ceasul biologic la fiecare răsărit și apus. Totuși, dacă zboară sute de kilometri între aceste momente, pentru fiecare grad de longitudine parcurs, ceasul lor intern se desincronizează cu patru minute față de ora locală. Astfel, o pasăre care traversează rapid Atlanticul poate ajunge să perceapă greșit poziția soarelui, alegând o rută ușor deviată – un fel de „jet lag” aviar, care se traduce direct în erori de orientare.
Până acum, fenomene asemănătoare fuseseră observate doar la păsări mutate de oameni pe distanțe mari, însă acest studiu este primul care demonstrează efectul în natură, la animale aflate pe cont propriu. Cheia reușitei a fost o bază de date excepțională: de aproape două decenii, cercetătorii de la Universitatea Oxford au monitorizat mișcările a mii de shearwater-i cu ajutorul unor dispozitive GPS minuscule, adunând suficiente date pentru a observa subtilitățile navigației lor.
Descoperirea nu doar că ne oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții păsărilor marine, dar ne arată și cât de universală este lupta pentru sincronizare cu lumea înconjurătoare. Fie că zburăm cu avionul sau cu aripi, cu toții suntem supuși acelorași legi ale naturii. Poate data viitoare când ne simțim debusolați după o călătorie lungă, ne vom aminti că nu suntem singurii care se străduiesc să-și regăsească drumul spre „acasă”.
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply