În universul vast și fascinant al astronomiei, puține lucruri sunt mai captivante decât descoperirea unei exoplanete — acele lumi care orbitează stele aflate dincolo de sistemul nostru solar. De obicei, după ce astronomii identifică o astfel de planetă și îi stabilesc perioada orbitală, pot prezice cu precizie „aparițiile” acesteia, ca și cum ar funcționa după un ceasornic cosmic. Tocmai această regularitate oferă ocazia să studiem planetele pe termen lung și chiar să descoperim, indirect, alte corpuri cerești din același sistem.
Însă, recent, un caz a bulversat comunitatea științifică. Exoplaneta numită TOI-2535b, o „Jupiter fierbinte” (adică o planetă de dimensiuni apropiate de Jupiter, dar aflată mult mai aproape de steaua sa), a încetat brusc să mai tranziteze steaua TOI-2535 – adică să treacă prin fața ei din perspectiva noastră terestră. Până acum, timp de aproape șapte ani, astronomii au urmărit cu atenție aceste tranzituri regulate, folosindu-se de datele colectate de satelitul TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite).
Inițial, TOI-2535b părea să fie o planetă destul de obișnuită: orbita steaua la fiecare opt zile, iar fiecare trecere prin fața acesteia era detectată clar de instrumentele astronomilor. Dar, pe măsură ce datele s-au acumulat, au apărut două ciudățenii. În primul rând, momentul în care planeta apărea în fața stelei varia uneori cu până la șase ore — o diferență semnificativă pentru o orbită atât de scurtă. Acest lucru sugera existența unei alte planete, invizibilă direct, care influențează gravitațional mișcarea lui TOI-2535b.
A doua descoperire stranie a fost că durata tranzitului s-a scurtat treptat. Inițial, planeta părea să traverseze echatorul stelei, petrecând mai mult timp în fața acesteia. Ulterior, tranziturile s-au apropiat de polii stelari, iar timpul petrecut între stea și Pământ a scăzut până când, în cele din urmă, planeta nu a mai trecut deloc prin fața stelei din punctul nostru de vedere. Practic, TOI-2535b a dispărut din „spectacolul” astronomic, ca un magician care părăsește scena fără urmă.
Care ar putea fi explicația? Cel mai probabil, o a doua planetă – încă nedetectată direct – orbitează steaua pe un plan diferit, iar interacțiunile gravitaționale dintre cele două au modificat înclinația orbitei lui TOI-2535b. În mod ironic, astronomii au mai întâlnit situații inverse, în care o planetă care nu tranzita steaua a început ulterior să fie vizibilă. Însă, schimbarea rapidă de înclinație observată la TOI-2535b este cea mai accentuată înregistrată vreodată la o planetă care orbitează o singură stea, ceea ce ridică noi întrebări despre dinamica acestor sisteme.
Misterul „exoplanetei dispărute” ne reamintește cât de complex și dinamic este universul. Fiecare descoperire de acest fel deschide noi perspective despre felul în care planetele interacționează și evoluează în timp. Poate că, urmărind cu atenție aceste fenomene, vom reuși să înțelegem nu doar unde se ascund alte lumi, ci și cum se transformă ele sub ochii noștri, invitându-ne să privim cerul cu și mai multă curiozitate.
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply