În universul tânăr, acolo unde stelele abia s-au aprins și planetele încă se formează, astronomii au descoperit recent ceva cu adevărat remarcabil: gheață mai veche decât însăși steaua în jurul căreia gravitează. Această descoperire a fost făcută cu ajutorul telescopului spațial James Webb, care a analizat discul de praf și resturi ce înconjoară steaua Beta Pictoris, aflată la aproximativ 64 de ani-lumină de Pământ.
Beta Pictoris nu este o stea oarecare. Are doar 20 de milioane de ani, un „copil” în termeni cosmici, și este înconjurată de un disc impresionant de materie din care se nasc planete. În acest spațiu, astronomii au găsit deja trei planete, dar ceea ce a atras atenția în acest studiu recent a fost existența gheții – mai exact, a gheții de apă și a celei de dioxid de carbon.
Analizele detaliate au arătat că gheața de apă din jurul stelei nu este cristalină, ci are o structură asemănătoare cu sticla. Mai mult, este amestecată cu dioxid de carbon, într-un raport similar cu cel întâlnit la cometele din sistemul nostru solar. Această descoperire sugerează că ingredientele esențiale pentru formarea unor lumi bogate în apă ar putea fi mult mai comune decât am crezut, chiar și în jurul stelelor tinere.
Beta Pictoris a fost mult timp un subiect preferat de cercetare, fiind una dintre primele stele la care s-a putut observa un disc de resturi. Acest disc funcționează ca un laborator natural pentru a studia procesul de formare a planetelor. Aici, coliziunile dintre comete și corpuri solide mici – așa-numitele planetesimale – generează constant praf și eliberează molecule volatile.
În regiunile îndepărtate ale discului, departe de căldura stelei, apa și alte substanțe gazoase se transformă în gheață. Totuși, până acum, încercările de a detecta direct această gheață au eșuat. Nici vaporii de apă, nici semnăturile spectrale specifice gheții nu au putut fi observate cu instrumentele anterioare.
Cheia a fost sensibilitatea și precizia telescopului James Webb. Cercetătorii au folosit instrumentul NIRSpec (spectrograf în infraroșu apropiat) pentru a analiza lumina reflectată de praful din disc. Au identificat amprentele clare ale gheții de apă și ale gheții de dioxid de carbon, distribuite uniform în jurul stelei. Aceste descoperiri confirmă că, în ciuda radiațiilor intense care pot distruge rapid particulele mici de gheață, există suficiente rezerve protejate sau reînnoite constant prin coliziuni.
Faptul că această gheață a supraviețuit de la începuturile sistemului, poate chiar dinainte ca steaua să se fi format complet, deschide noi perspective asupra modului în care se formează planetele și asupra șanselor de apariție a vieții în alte colțuri ale galaxiei. Descoperirea ne amintește că, deși suntem abia la începutul explorării universului, fiecare nouă observație poate rescrie ceea ce credeam că știm despre originile noastre cosmice. Poate că, privind spre stele, ne apropiem cu fiecare pas de răspunsul la întrebarea: cât de obișnuită este, de fapt, viața în univers?
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply