Spre deosebire de unele unde folosite în radiodifuziune, al căror semnal se propagă și dincolo de curbura Globului Pământesc, frecvențele transmisiunilor TV circulă rectiliniu și nu pot fi recepționate mai departe de limita orizontului.
Această chestiune, coroborată cu tendința globalizării, tot mai prezentă după al Doilea Război Mondial, constituie una dintre justificările de bază pentru lansarea pe orbită a sateliților artificiali de comunicații (COMSAT), puși în slujba publicului larg.
Anticipând atât formarea unei “societăți globale”, cât și explozia tehnologică, vizionarul autor britanic de literatură științifico-fantastică Arthur C. Clarke avea să prezică, într-o lucrare publicată în anul 1945, existența sateliților artificiali. Cu o mare acuratețe, Clarke a opinat că în 20 de ani de la acea dată, un dispozitiv care va îngloba tehnologii aerospațiale, de comunicații wireless și radar, poziționat deasupra Pământului, la o altitudine de 36.000 de kilometri peste ecuator, va aduce televiziunea în casele oamenilor.
Lucrurile au evoluat aproximativ conform acestei perspective și, ca un omagiu, spațiul din jurul Terrei destinat găzduirii satelițiilor de comunicații a devenit cunoscut și sub denumirea de “Orbita Clarke”. Mai mult, Arthur C. Clarke este adeasea menționat ca fiind inventatorul satelitului artificial.
În prezent, un număr total de 288 de sateliți de comunicații activi gravitează în jurul planetei. Între aceștia se numără și Astra 3B, deținut de compania SES Astra, din Luxemburg. Lansat pe data de 21 mai 2010, Astra 3B este special proiectat încât să asigure accesul la Internet precum și recepționarea a 500 de canale TV în cea mai mare parte a Europei și în Orientul Mijlociu. Pentru a presta această sarcină, dispozitivul necesită o putere de aproximativ 10 kilowați, un consum realtiv redus având în vedere randamentul și acoperirea.
Astra 3B a fost construit în Toulouse, Franța și a fost lansat pe orbita de transfer geostaționar de pe o platformă a Centrului Spațial European, aflat în Kourou, Guiana Franceză. Satelitul, cu o greutate de 5,5 tone (din care două tone de combustibil), este dotat cu șase antene care oferă conexiune la Internet și acces la televiziune oamenilor din Irlanda și până în Kazakhstan. Totuși, chiar și cea mai mică modificare nedorită a unghiului sau a marginii uneia dintre antene se poate traduce printr-o serioasă problemă de acoperire. Așadar, unul dintre principalii pași în testarea unui satelit este inspectarea antenelor cu cititoare de microunde reflectate, într-o cameră izolată fonic, sau surdă, ai cărei pereți sunt prevăzuți cu bureți conici, care absorb sunetul.
Kouru se află pe coasta nord-estică a Americii de Sud, situată la aproximativ 500 de kilometri spre nord față de ecuator. De aceea, lansarea din acest loc a unui satelit tinde să se abată cu circa cinci grade de la planul ecuatorial. Rămâne în sarcina aparatelor de comandă să corecteze eroarea, fie în timpul lansării, fie după ea, pentru a manevra satelitul direct deasupra și în paralel cu linia ecuatorială.
Și altitudinea aparatului necesită ajustari. Cele 655 de tone de combustibil din rezervorul rachetei Ariane, care a ridicat satelitul Astra 3B în spațiu, au propulsat încărcătura pe o orbită eliptică geostaționară, ce se află la o altitudine de 36.000 de kilometri deasupra nivelului mării în punctul de apogeu, dar la numai 250 de kilometri distanță în cel mai apropiat de Pământ loc al său. Prin urmare, satelitul a trebuit să consume din propriul său combustibil pentru a se propulsa pe o orbită aproape circulară – ce păstrează o altitudine constantă de 36.000 de kilometri. La fix 27 de minute și șase secunde după lansarea de la sol, la o altitudine de 981 de kilometri, Astra 3B s-a separat de Ariane și a pătruns în orbita de transfer. Surprinzător, Astra 3B a rămas în urma operațiunii cu mai mult combustibil pentru viitoare manevre decât se așteptau reprezentanții SES, ceea ce i-ar putea prelungi viața chiar până după anul 2025. Din cele două tone de combustibil aflate în rezervorul satelitului se vor consuma numai câteva grame odată la fiecare două săptămâni, pentru următorii 15-20 de ani.
Cele mai mari ajungând și până la diametre de câte 13 metri, unele dintre antenele parabolice găzduite în Luxemburg de SES Astra gestioneză o comunicare bidirecțională cu sateliții companiei, executând sarcini precum ajustarea poziției orbitale a acestora. Majoritatea celorlalte sunt relee de emisie, care trimit spre sateliți semnale ce urmează a fi retransmise pe Pământ. Din poziția sa, Astra 3B acoperă în întregime Europa cu excepția regiunilor extreme scandinave, iar asupra teritoriului Orientului Mijlociu emite de la Mediterana până în Afghanistan. Satelitul dispune de 60 de emițătoare pentru televiziune și de patru pentru servicii Internet, o activitate recentă pentru SES. Cantitatea totală de date circulată prin această rețea este de-a dreptul uluitoare.
Construirea, testarea și pregătirea lansării unui astfel de satelit modern pentru comunicații durează aproximativ trei ani și costă între 250 de milioane și 300 de milioane de euro.
După ce a fost transportat în Kouru, Astra 3B a fost încorporat în vârful rachetei Ariane 5 înaltă de 50 de metri. Misiunea – zborul 194 – a mai inclus și un satelit militar german. Pe rampa de lansare, Ariane 5 cântărea 780 de tone, greutate din care aproximativ 90% reprezenta combustibil, iar încărcătura însemna puțin peste un procent.
Altitudinea, înclinarea și poziția lui Astra 3B situează satelitul într-un punct aflat sub incidența perturbărilor – impactul cu micrometeoriți, vântul solar, atracția gravitațională a Lunii deasupra și a munților Himalaya dedesubt. Lăsat pe cont propriu, dispozitivul ar aluneca spre unul dintre cele două noduri de stabilitate gravitațională ale Terrei – unul deasupra oceanului Indian și celălalt deasupra Pacificului de Est -, așadar poziția sa trebuie reglată din când în când de inginerii de la sol pentru a-și păstra granițele orbitale. Acest gen de operațiune este în mod special important pentru sateliți ca Astra 3B, deoarce aparatul își împarte culoarul orbital cu un alt satelit al SES Astra, 3A; iar distanța de separare minimă pentru siguranță între cei doi a fost calculată la aproximativ patru kilometri.
Este interesant de știut că principalul factor de limitare a vieții folositoare a unui satelit este cantitatea de combusibil de care dispune în spațiu. Probabil că inginerii SES vor folosi ultimele rezerve de propulsie ale satelitului pentru a-l trimite într-un cimitir orbital, mai departe cu câteva sute de kilometri față de poziția lui actuală, acolo unde va înconjura Pământul pe o perioadă nedefinită, alături de precedesorii săi ieșiți din funcțiune.
FACTS:
Sputnik 1 este primul satelit artificial, lansat în spațiu la data de 4 octombrie 1957 și echipat cu radio-transmițător funcțional pe două frevențe: 20.0025 și 40.002 MHz.
Telstar este primul satelit de comunicații activ, lansat de NASA pe 10 iulie 1962, din Cape Canaveral, în cadrul primei lansări spațale cu finanțare privată. De altfel, prin intermediul acestui satelit s-a și transmis primul semnal de televiziune, din Europa în America de Nord.
Există în prezent peste 2.500 de sateliți care orbitează în jurul Pământului. De asemenea, peste 10.000 de obiecte de proveniență umană gravitează în jurul planetei noastre.
Sursa text & foto: WIRED
