Steaua centrală a nebuloasei planetare în formă de clepsidră nu mai are mult de „trăit”. Lipsită de combustibil, nebuloasa planetară MyCn18, cunoscută şi sub numele de Nebuloasa Clepsidră se află într-o ultimă, dar spectaculoasă fază.
Localizată la o distanţă de 8.000 de ani lumină faţă de Pământ, în sudul constelaţiei Musca, miezul stelei, atât de asemănătoare Soarelui, se află într-un proces de răcire şi micşorare. Se pot observa detalii ale acestui proces final, cercuri colorate (roşu de la azot, verde de la hidrogen şi albastru de la oxigen) de gaze strălucitoare marcând „pereţii” exteriori ai nebuloasei.
În anii 90, nebuloasa planetară a fost fotografiată de către astronomi cu ajutorul Telescopului Spaţial Hubble, ajutând cercetătorii să rezolve misterele formelor şi simetriilor complexe ale acesteia.
MyCn18 a fost descoperită de Annie Jump Cannon şi Margaret W. Mayall, în timp ce lucrau la realizarea unei enciclopedii astronomice, în perioada 1918-1924. Ele au desris-o ca pe o mică şi indistinctă nebuloasă planetară, însă avansul tehnologic le-a permis după 70 de ani cercetătorilor Raghvendra Sahai şi John Trauger să realizeze, în ianuarie 1996, cu ajutorul Telescopului Hubble, spectaculoasa imagine ataşată.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201108/w540/mycn18_15512700.jpg\")
Forma de clepsidră a MyCn18 se crede că se datorează unui vânt stelar rapid din cadrul unei formaţiuni noroase cu densitate mai mare în centru decât la poli.
Constelația Musca, din care face parte MyCn18, a fost descoperită inițial în secolul 16, fiind ulterior consemnată, în anul 1603, în Atlasul Uranometria, a lui Johann Bayer.
Sursa foto: NASA
