Potrivit unui studiu al cercetătorilor Universităţii Yale, publicat în revista Nature, continentul american şi cel eurasiatic „îşi vor da mâna” la Polul Nord. Acest lucru nu se va întâmpla însă în viitorul apropiat, ci peste 50-200 milioane de ani.
Nu este singura unire inter-continentală preconizată, savanţii estimând că la un moment dat şi Africa şi Australia vor forma un nou super-continent, care la rândul său se va uni cu cel rezultat din unirea celor două Americi cu Europa şi Asia.
Majoritatea lumii ştiinţifice este de acord că au mai existat super-continente în istoria planetei noastre: în urmă cu circa 300 milioane de ani Pangaea (cu centrul pe actualul teritoriu al vestului Africii), în urmă cu 1 miliard de ani Rodinia şi în urmă cu 1.8 miliarde de ani Nuna.
Previziunea ţine cont de mișcarea continua a continentelor Terrei, datorată activităţii tectonice.
Viitorul super-continent preconizat, rezultat din unirea celor două Americi cu Asia, a fost botezat de geologi Amasia.
Simulând cu ajutorul unui computer fuziunea continentală, bazându-se pe analiza semnăturii magnetice a plăcilor tectonice şi pe modurile anterioare de formare a super-continentelor, cercetătorii au unit America de Nord cu cea de Sud prin închiderea Mării Caraibelor, modelul computerizat plasând centrul Americilor în Cercul de Foc al Pacificului. Ulterior, ele se vor uni cu Europa şi Asia, prin închiderea Mării Arctice, apoi alăturându-li-se Africa şi Australia, singurul continent rămas separat fiind Antarctica.
Fiecare dintre fostele super-continente s-a format la o poziţie de 90 de grade faţă de cel anterior (Pangaea s-a format la 90 de grade de Rodinia, iar aceasta la alte 90 de grade de Nuna). Astfel că, spre deosebire de Pangaea, noul super-continent va avea centrul cu 90 de grade spre nord, în zona Arctică.