Cu circa 100.000 de ani în urmă, rasa umană se afla în pragul extincției. Blocată în Africa, populația noastră se rarefiase până la mai puțin de 10.000 de membri. Și totuși, în câteva zeci de mii de ani, am început să ne răspândim prin lume și să ne înmulțim.
Noi probe genetice sugerează că un factor care a contribuit la „gâtuirea” înmulțirii populației umane a fost o masivă epidemie bacteriană. Boala provocată de bacteriile în cauză exploatau două gene ale sistemului imunitar, întorcându-le împotriva noastră. Soluția a fost simplă: descotorosirea de genele trădătoare.
Ajit Varki, de la Universitatea din California, San Diego și colegii săi au analizat două gene numite Siglec-13 și Siglec-17. Ambele alcătuiesc coduri pentru proteinele implicate în controlarea sistemului imunitar, contribuind la decizia de declanșare a ofensivei din partea celulelor imunitare, atunci când este cazul.
Varki a descoperit că ambele gene sunt active la cimpanzei, dar nu și la oameni. Siglec-13 a fost complet eliminată din genomul uman, în timp ce Siglec-17 este nefuncțională ca rezultat al pierderii unei litere din codul său.
Dar de ce ne-am descotorosit de aceste două gene imunitare folositoare? Varki a reconstruit proteinele pierdute și a descoperit că două bacterii periculoase, Streptococul de grup B și Escherichia coli K1, s-ar fi putut atașa de aceste gene, inhibând răspunsul imunitar al celulelor cu această funcție.
Varki crede că primii oameni s-au confruntat cu o epidemie masivă de infecție bacteriană. Acest lucru ar putea explica împuținarea bruscă a populației umane acum 100.000 de ani, precum și motivul pentru care am scăpat de genele Siglec, ce ne făceau atât de vulnerabili. Potrivit experților, este posibil ca unii oameni să se fi luptat cu versiuni ale genei Siglec-13 până acum 46.000 de ani, perioadă în care Varki crede că strămoșii nostri au fost decimați de boală.
Foto: Shutterstock
