Cercetătorii au dezvăluit recent descoperirea unei noi specii de mozazaur, o „șopârlă uriașă de mare” necunoscută anterior, care a trăit în epoca dinozaurilor. Animalul, care se afla în vârful lanțului trofic al vremii sale, avea un set de dinți „ca un pumnal”.
Mozazaurii, reptile marine care existau la sfârșitul Cretacicului superior, cu aproximativ între 100 și 66 de milioane de ani în urmă, erau prădători redutabili. Anatomia lor era caracterizată de corpuri alungite, membre palmare și fălci puternice cu dinți ascuțiți. Aceste creaturi erau foarte specializate și complet adaptate vieții acvatice. Noua specie, numită Khinjaria acutus, a fost descrisă datorită descoperirii fosilelor excavate în minele de fosfați din Sidi Chennane, Maroc. Ele datează din epoca Maastrichtiană, ultima etapă a Cretacicului superior, cu aproximativ 72 până la 66 de milioane de ani în urmă. Trăsăturile distinctive ale Khinjaria acutus includ dinții din față în formă de pumnal și o față scurtă, care contrastează cu spatele foarte alungit al craniului. Descrierea a fost prezentată într-un studiu publicat în revista Cretaceous Research. Cercetătorii au numit această specie „bizară” din cauza caracteristicilor sale faciale specifice, care îi conferă un aspect „demonic”. Numele speciei se referă, de asemenea, la acești dinți, „khinjar” însemnând „pumnal” în arabă și „acutus” traducându-se prin „margine de tăiere” în latină.
Fosilele permit să de estimeze că acest mozazaur măsura probabil între 7 și 7,6 metri lungime. Nick Longrich, paleontolog la Universitatea din Bath din Regatul Unit, care a condus studiul, subliniază că animalul a fost probabil un prădător de top în ecosistemul său marin. Acesta din urmă s-a caracterizat printr-o abundență excepțională de plancton și pești mici cu o diversitate remarcabilă de prădători marini precum mozazaurii.
Noul mozozaur ridică întrebări cu privire la structura ecosistemelor marine la sfârșitul Cretacicului și sugerează că acestea prosperau înainte de extincția în masă care a distrus reptilele marine și dinozaurii. Descoperirea lui Khinjaria acutus ne îmbogățește înțelegerea ecosistemelor marine din Cretacicul târziu, dezvăluind o faună diversă și prădători specializați care evoluează într-un mediu bogat. Acest mozazaur, cu caracteristicile sale unice, mărturisește complexitatea și eficacitatea adaptărilor reptilelor marine înainte de extincția în masă care a marcat sfârșitul domniei lor. Aceste noi date obligă la o reevaluare a evoluției ecosistemelor marine și la o explorare a condițiilor care au permis o astfel de biodiversitate într-o epocă de mari schimbări climatice și geologice.
