Pentru o lungă perioadă de timp, ne-am imaginat că Sapiens și Neanderthal sunt două specii umane concurente, care au coexistat cu dificultate înainte de dispariția celei din urmă. În ultimii ani au apărut dovezi care sugerează o relație mai strânsă. Două noi înmormântări descoperite în peștera Tinshemet din Israel confirmă acest punct de vedere și revoluționează înțelegerea noastră asupra interacțiunilor dintre ei. Excavațiile au început în 2017 în peștera Tinshemet, situată în regiunea Levant din Israel. Încă de la început, arheologii și-au dat seama că se află în fața unei descoperiri excepționale: înmormântări umane datând din Paleoliticul Mijlociu, cu 130 000 – 80 000 de ani în urmă. Acestea au fost primele morminte din această perioadă descoperite în ultimii cincizeci de ani, o adevărată comoară pentru cercetători.
Ceea ce face aceste morminte atât de fascinante nu este doar raritatea lor, ci mai ales ceea ce dezvăluie despre relația dintre Homo sapiens și Neanderthalieni. Regiunea Levantului, adesea descrisă ca scena unui adevărat creuzet preistoric, pare să fi găzduit schimburi sociale și culturale mult mai bogate decât se credea până acum.
Studiile efectuate asupra rămășițelor din peștera Tinshemet arată că Homo sapiens și Neanderthalienii nu numai că au coexistat, dar au și făcut schimb de tehnici, obiceiuri și inovații. Uneltele de piatră găsite în sit arată asemănări izbitoare între cele două grupuri. Strategiile de vânătoare erau, de asemenea, comune, sugerând cooperarea sau, cel puțin, observarea și imitarea reciprocă. Ceea ce este și mai surprinzător este că aceste schimburi depășeau simplele nevoi practice. Ele implicau, de asemenea, comportamente simbolice și culturale. Cercetătorii vorbesc chiar de omogenizare culturală, ceea ce subliniază măsura în care aceste interacțiuni au putut favoriza progresul social. Acest schimb de cunoștințe ar fi accelerat inovarea tehnică și ar fi consolidat legăturile dintre aceste grupuri umane.
Printre cele mai izbitoare descoperiri din peștera Tinshemet, înmormântările ocupă un loc central. Aranjate în grupuri, ele sugerează că situl ar fi fost folosit ca cimitir, atestând practici funerare sofisticate. În aceste morminte, arheologii au găsit unelte, oase de animale și fragmente de ocru. Acest ultim element este deosebit de intrigant: ocrul era adesea folosit pentru a picta sau decora corpurile, marcând distincții sociale sau culturale. Această utilizare a pigmenților întărește ipoteza unor ritualuri elaborate și sugerează credința într-o formă de viață după moarte. Aceste practici funerare împărtășite de Sapiens și Neanderthal relevă legături comunitare puternice și tradiții comune. Ele oferă o perspectivă fără precedent asupra relațiilor sociale complexe care existau acum peste 100 000 de ani.
Această descoperire, raportată în revista Nature Human Behaviour, schimbă viziunea noastră despre oamenii primitivi. Departe de a se limita la interacțiuni sporadice sau conflictuale, Sapiens și Neanderthalienii întrețineau schimburi de lungă durată și îmbogățitoare. Aceste relații ar fi jucat un rol-cheie în dezvoltarea inovațiilor culturale și tehnologice, dovedind că cooperarea a fost un motor esențial al evoluției umane. Peștera Tinshemet demonstrează măsura în care aceste contacte au modelat societățile noastre cu mult înainte de apariția civilizațiilor moderne.
Săpăturile de la peștera Tinshemet nu s-au încheiat, iar arheologii sunt convinși că situl ascunde încă multe secrete. Fiecare nouă descoperire ne-ar putea spune mai multe despre aceste prime rețele umane și despre complexitatea interacțiunilor dintre diferitele specii ale genului Homo. Tocmai când credeam că știm totul despre preistorie, această peșteră ne reamintește că trecutul nostru este încă plin de mistere. Și dacă aceste schimburi culturale au fost, de fapt, chiar începuturile societății așa cum o cunoaștem astăzi?
