Statuia ornamentală, care străjuia poarta citadelei Kunula, a fost descoperită în sud-estul Turciei, alături de o altă piesă înfăţişând o figură umană flancată de lei, simbolizând „ dominația ordinii civilizate asupra forţelor haotice ale naturii”, potrivit lui Timothy Harrison, de la Universitatea din Toronto, Canada.
Descoperirea pune în lumină caracterul inovativ şi complexitatea culturală a statelor din Estul Mediteranei din Epoca Fierului.
Localizat în sud-estul Turciei de azi, complexul de porţi servea drept mijloc de acces al citadelei Kunula, capitala Regatului Neo-Hitit Patina (950-725 Î.Hr.), ale cărei rămăşiţe au fost excavate de arheologul britanic Sir Leonard Wolley în 1911, lângă oraşul regal hitit, Carchemish.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201108/w540/anatolia_20522300.jpg\")
Statuia leu descoperită este inactă, măsoară 1.3 metri înălţime şi 1.6 metri în lungime. „Leul se află în poziţia şezut, urechile date pe spate şi răgând”, declară profesorul de arheologie orientală şi directorul Proiectului Arheologic Tayinat, Timothy Harrison. Cea de-a doua piesă dezgropată înfăţişează un om flancat de lei, motiv cultural al Orientului Apropiat, simbolizând „stăpânul animalelor” şi dominaţia ordinii civilizate asupra forţelor haotice ale naturii.
Porţile elaborat decorate serveau paradelor regale, organizate în scopul legitimizării puterii elitelor conducătoare.
Prezenţa leilor, sfincşilor ori a unor statui colosale, alături de motivul „stăpânului animalelor” pe porţile citadelelor din oraşele regale neo-hitite din Anatolia Epocii Fierului continuă tradiţia hitită din Epoca Bronzului, potrivit căreia acestea reprezentau simboluri ale regelui ca gardian, paznic de drept divin al comunităţii, susţine Harrison.
Complexul de porţi pare să fi fost distrus în timpul cuceririi asiriene din anul 738 Î.Hr., când zona a fost pavată şi transformată în curte centrală a unui locaş de cult asirian.
Deşi trăsăturile leului seamă cu cele de pe coloana susţinută de doi lei, descoperită în anii 30 la intrarea într-unul din templele asiriene şi nici nu poate fi stabilit cu precizie dacă a fost sculptat înainte sau după ocupaţia asiriană, Harrison crede că aparţine tradiţiei sculpturale neo-hitite şi nu celei asiriene.
