Cu aproximativ 80 de milioane de ani în urmă, o pasăre neobișnuită a trăit în ceea ce este acum Brazilia. Numit Navaornis hestiae, a fost găsit în statul São Paulo de o echipă de paleontologi. Deși acest animal este de mult dispărut, descoperirea sa oferă o oportunitate unică de a înțelege mai bine evoluția păsărilor, în special în ceea ce privește dimensiunea creierului și abilitățile cognitive ale acestora.
Cercetătorii au descoperit rămășițele perfect conservate ale acestei păsări preistorice în 2016, în timpul săpăturilor de la cariera lui William din Brazilia. Această fosilă are o importanță capitală nu numai pentru că dezvăluie un aspect rar al evoluției păsărilor, ci și datorită modului în care a fost conservată. Folosind tehnologia modernă micro-CT, oamenii de știință au reușit să scaneze și să reconstruiască craniul păsării și chiar creierul acesteia în trei dimensiuni. Acest tip extrem de rar de conservare a descoperit detalii extrem de precise ale anatomiei lui Navaornis hestiae, oferind o perspectivă unică asupra funcționării sale biologice.
Navaornis hestiae era o pasăre de dimensiuni modeste, cam la fel de mare ca un graur modern. La prima vedere, craniul său seamănă cu cel al unui porumbel mic. Cu toate acestea, nu a fost o pasăre modernă, ci un membru al unui grup de păsări primitive numite enantiornithines care au trăit cu mult înaintea păsărilor pe care le cunoaștem astăzi. Ceea ce face această pasăre atât de interesantă este dimensiunea relativ mare a creierului său în comparație cu alte păsări primitive precum Archaeopteryx, o altă pasăre antică adesea citată ca precursor al păsărilor moderne. Dimensiunea creierului său sugerează că Navaornis hestiae avea abilități cognitive mai dezvoltate decât contemporanii săi. Este probabil să aibă o inteligență mai avansată, poate legată de felul în care a căutat hrană, s-a protejat de prădători sau a interacționat cu similarii săi. Studiul creierului acestei păsări dezvăluie și elemente interesante. Deși acest organ era mai mare decât cel al lui Archaeopteryx, nu avea încă anumite structuri dezvoltate găsite la păsările moderne, cum ar fi un cerebel mai mare. Cu toate acestea, cerebelul este o parte a creierului esențială pentru controlul motor, în special pentru coordonarea zborului. Această lipsă a cerebelului bine dezvoltat sugerează că, deși Navaornis hestiae avea un creier relativ avansat pentru vremea sa, nu avea încă capabilitățile complexe de zbor ale păsărilor moderne. Acest lucru ridică întrebări fascinante despre modul în care păsările au dobândit abilitățile de a zbura atât de bine.
Descoperirea lui Navaornis hestiae este importantă pentru că ne arată o pasăre care se află într-un moment crucial în evoluția păsărilor. Are un creier mai dezvoltat decât unii strămoși, dar încă îi lipsesc trăsăturile complexe ale creierului observate la speciile de astăzi. În acest sens, această fosilă reprezintă un fel de piesă lipsă din puzzle-ul evoluției lor a acestor animale. Această descoperire le permite oamenilor de știință să înțeleagă mai bine pașii evolutivi care au dus la nașterea păsărilor moderne cu abilitățile lor cognitive și abilitățile de zbor extrem de sofisticate. Această descoperire, prezentată în revista Nature, nu este doar fascinantă pentru paleontologi, dar invită și la reflecție asupra inteligenței animalelor și asupra modului în care abilitățile atât de complexe au evoluat de-a lungul timpului. Păsările moderne au unele dintre cele mai avansate abilități cognitive din regnul animal, iar acest studiu poate fi un indiciu important asupra modului în care s-au dezvoltat aceste abilități.
