Urme uitate dezvăluie un dinozaur necunoscut (și era imens!)

Timp de decenii, oamenii de știință au crezut că ankilozauridele – dinozauri blindate cu cozi masive, asemănătoare unor bâte – au dispărut din America de Nord cu între 100 și 84 de milioane de ani în urmă. În această perioadă misterios de goală nu fuseseră găsite fosile osoase ale acestei familii emblematice. O serie de amprente fosilizate descoperite în Munții Stâncoși canadieni a contestat acum această certitudine.

Totul începe în peisajele accidentate din Tumbler Ridge, Columbia Britanică și nord-vestul provinciei Alberta, în inima Munților Stâncoși Canadieni. Acolo, pe aflorimentele stâncoase bătute de vânt, o echipă de paleontologi a descoperit urme vechi de 100 de milioane de ani, lăsate de un dinozaur puternic, neidentificat anterior: Ruopodosaurus clava. Numele său, care înseamnă „șopârlă cu capul în jos și o bâtă”, se referă atât la terenul muntos al sitului, cât și la coada formidabilă a animalului – o armă naturală folosită probabil împotriva prădătorilor. Însă ceea ce face ca descoperirea să fie cu adevărat excepțională este faptul că aceste amprente arată doar trei degete. Totuși, toate urmele de ankilozauri cunoscute până atunci în America de Nord – cum ar fi cele ale celebrului Tetrapodosaurus borealis – erau asociate cu nodosauridele, verii ankilozauridelor, care aveau patru degete și o coadă flexibilă. Prin urmare, aceste noi amprente cu trei degete sunt primele atribuite cu certitudine unui ankilozaurid la nivel mondial.

Conform analizelor efectuate de Dr. Victoria Arbour, paleontolog la Muzeul Regal BC, Ruopodosaurus clava ar fi măsurat între 5 și 6 metri lungime. Probabil avea o armură osoasă care îi acoperea spatele și flancurile, ca toți ankilozaurii, iar coada rigidă se termina cu u soi de măciucă osoasă grea, suficient de puternică pentru a fractura oasele unui prădător. Urmele datează din Cretacicul Mijlociu, o perioadă cuprinsă între 100 și 94 de milioane de ani în urmă. Totuși, această perioadă este o adevărată gaură neagră fosilă pentru ankilosauridele nord-americane: până acum nu au fost găsite oase, nici rămășițe directe. Prin urmare, apariția acestor urme umple o lacună critică în cunoștințele noastre despre evoluția acestor dinozauri.

Descoperirea lui Ruopodosaurus clava dezvăluie că cele două familii principale de ankilozauri – nodosauridele (cu cozi flexibile și patru degete) și ankilozauridele (cu bâte și trei degete) – au coexistat în aceeași regiune, în același timp. Acest lucru sugerează că diversitatea dinozaurilor blindați din America de Nord era mult mai mare decât se credea anterior. Această descoperire este, de asemenea, un frumos omagiu adus muncii de teren pe termen lung. Dr. Charles Helm de la Muzeul Tumbler Ridge a observat aceste amprente acum câțiva ani și l-a invitat pe Arbour să le studieze. Împreună, cu ajutorul mai multor instituții locale, au reușit să interpreteze aceste urme și să le publice în Journal of Vertebrate Paleontology.

Acest studiu amintește de un principiu fundamental în paleontologie: amprentele pot vorbi acolo unde oasele tac. Chiar și în absența scheletelor, o singură urmă bine conservată poate fi suficientă pentru a rescrie o parte din istoria vieții pe Pământ. Pentru cercetători, Ruopodosaurus clava nu este doar un alt nume de adăugat pe o listă lungă. Este o piesă lipsă din marele puzzle al evoluției dinozaurilor și, mai presus de toate, o dovadă că înțelegerea noastră despre aceste creaturi antice este încă plină de zone gri. Poate că și alți giganți uitați așteaptă să fie redescoperiți sub picioarele noastre, urmă cu urmă.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România