În vastele întinderi ale Universului, o galaxie pitică recent descoperită, supranumită Arici, ar putea foarte bine să ia titlul de cea mai singuratică identificată vreodată. La doar 7,8 milioane de ani lumină distanță de Pământ, ea pare abandonată într-o regiune practic goală a spațiului. Nu doar izolarea sa intrigă oamenii de știință: această galaxie nu s-au format noi stele de miliarde de ani, un comportament neobișnuit pentru o galaxie pitică. Ea ar putea, prin urmare, să dețină chei importante pentru înțelegerea celor mai discrete galaxii din vecinătatea noastră cosmică.
Ariciul (sau, mai formal, dw1322m2053) a fost observată de o echipă de astronomi de la Universitatea Princeton, care explorau o galaxie spirală din apropiere, NGC 5068, pentru galaxii satelit. Studiind proprietățile sale mai îndeaproape, ei au descoperit că era diferit de galaxiile pitice obișnuite care orbitează în jurul galaxiilor mari. Departe de orice vecin, ea este o galaxie total izolată, la 3,3 milioane de ani lumină de cea mai apropiată galaxie mare și chiar mai departe de orice grup galactic. Natura sa inactivă a atras, de asemenea, atenția. Nu au fost detectate urme de stele tinere, iar astronomii estimează că nu a produs stele noi de cel puțin 100 de milioane de ani, dacă nu de câteva miliarde. În timp ce multe galaxii pitice apropiate de galaxiile mari experimentează explozii spectaculoase de formare a stelelor, această galaxie este un contraexemplu izbitor.
În general, galaxiile pitice izolate continuă să formeze stele într-un ritm moderat, deoarece adesea își conservă gazul. În cazul acestei galaxii, nu este cazul. Una dintre ipotezele propuse este că ar fi o galaxie în contracurent. Aceasta înseamnă că odată ar fi trecut printr-un grup de galaxii mai masive, cum ar fi Centaurus A, care și-ar fi îndepărtat gazul prin forțele gravitaționale. Odată golită de materia primă pentru formarea stelelor, ea ar fi fost proiectată într-o regiune goală a spațiului. Dacă această ipoteză, prezentată într-un articol publicat în The Astrophyisical Journal Letters, este corectă, oamenii de știință estimează că ar fi durat între patru și șase miliarde de ani pentru a ajunge la izolarea actuală. O altă explicație ar putea fi masa sa mică: cu doar 630.000 de mase solare, este posibil ca exploziile puternice de supernove din trecutul său să fi fost suficiente pentru a-și ejecta gazul.
Ariciul nu este doar o curiozitate științifică; ar putea dezvălui și noi aspecte ale evoluției galactice. De ce unele galaxii pitice devin atât de izolate și inactive, în timp ce altele continuă să prospere în apropierea galaxiilor mai mari? Studiul acestei galaxii ar putea oferi răspunsuri la aceste întrebări, mai ales că este una dintre galaxiile pitice cele mai apropiate de Calea Lactee.
Astronomii doresc acum să aprofundeze observațiile pentru a relua istoria plină de evenimente a acestei galaxii solitare. Înțelegerea izolării și a inactivității sale ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine modul în care evenimentele cosmice, cum ar fi coliziunile galaxiilor, influențează evoluția celor mai mici structuri din Univers.
