„Aceste mici șopârle trăiau la doar o aruncătură de băț de asteroidul care a ucis dinozaurii… și sunt încă aici”

Acum 66 de milioane de ani, Pământul a experimentat unul dintre cele mai catastrofale evenimente din istoria sa: un asteroid cu diametrul de 12 kilometri s-a prăbușit în ceea ce este acum Peninsula Yucatán din Mexic. Impactul a fost atât de violent încât a declanșat o serie de catastrofe climatice și ecologice, ducând la dispariția a aproape 75% din speciile vii, inclusiv a tuturor dinozaurilor non-aviari. Acest eveniment, cunoscut sub numele de evenimentul de extincție Cretacic-Paleogen (sau K-Pg), a marcat sfârșitul unei ere… și începutul uneia noi. Dar în centrul acestui dezastru global, o mână de supraviețuitori au sfidat apocalipsa. Printre ei, un grup puțin cunoscut și discret: șopârlele de noapte, din familia Xantusiidae.

Aceste reptile mici și discrete, care măsoară doar câțiva centimetri, trăiesc ascunse în microhabitate: crăpături de stâncă, scoarță de copaci, așternut de frunze. Spre deosebire de alte șopârle mai expuse, stilul lor de viață secretos și metabolismul lent – nu au nevoie să se hrănească foarte des – ar fi putut fi atuuri decisive împotriva consecințelor post-impact: incendii globale, întunecare atmosferică, scăderi bruște ale temperaturilor, penurie de alimente etc. Asta sugerează un nou studiu publicat în revista Biology Letters și condus de biologul evoluționist Chase Brownstein (Universitatea Yale). Analizând ADN-ul șopârlelor nocturne moderne folosind o metodă de datare numită ceasuri moleculare, echipa a putut estima că strămoșul lor comun datează de aproximativ 90 de milioane de ani, cu mult înainte de impactul asteroidului. Cu alte cuvinte, aceste șopârle existau deja înainte de sfârșitul dinozaurilor – iar unele trăiau literalmente pe marginea craterului de impact.

Studiul arată că cel puțin două linii descendente ale acestui strămoș au supraviețuit extincției K-Pg: una a dat naștere genurilor Xantusia (găsită din sud-vestul Statelor Unite până în Mexic) și Lepidophyma (Central America). Cealaltă a dat naștere genului Cricosaura, un gen reprezentat acum de o singură specie, șopârla cubaneză de noapte, endemică în Cuba. Ceea ce face povestea lor și mai extraordinară este faptul că sunt singurul grup cunoscut de vertebrate terestre care au supraviețuit în apropierea locului impactului și ai căror descendenți încă trăiesc în aceeași regiune. Alte animale, cum ar fi anumite mamifere, păsări și pești, au supraviețuit cataclismului, dar niciun alt vertebrat terestre nu a rămas localizat atât de mult timp în zona originală. Țestoasele sau alte șopârle ar fi putut, de asemenea, să supraviețuiască la acea vreme… dar au dispărut de atunci. Doar xantusiidele, șopârlele nocturne, au perseverat, generație după generație, până în prezent.

Deci, de ce ele? De ce au supraviețuit aceste mici reptile acolo unde atâtea altele au eșuat? Cercetătorii au emis mai multe ipoteze: stilul lor de viață nocturn, capacitatea lor de a se ascunde, nevoile lor energetice scăzute… toți factorii care le-ar fi putut permite să scape de cele mai grave efecte ale crizei ecologice declanșate de asteroid. Nu sunt spectaculoase. Nu răcnesc ca tiranozaurii, nu zboară ca pterozaurii și nu înoată ca ihtiozaurii. Dar au supraviețuit acolo unde au căzut atâția coloși. Și astăzi, în timp ce rătăcim prin pădurile din Mexic sau prin stâncile din Cuba, unele dintre aceste șopârle sunt încă acolo, ascunse sub scoarță, martori vii ai unei lumi dispărute.

În biologia evoluționistă, acești supraviețuitori sunt uneori numiți relicve vii: specii sau grupuri care s-au schimbat foarte puțin de-a lungul a milioane de ani și care ne oferă o fereastră spre un trecut apus. Prin urmare, studierea șopârlelor de noapte este mult mai mult decât observarea unor reptile mici: este o călătorie în istoria antică a vieții pe Pământ, înțelegerea mecanismelor de reziliență și poate chiar anticiparea modului în care anumite specii pot face față crizelor planetare majore. Pentru că, dacă șopârlele de noapte au supraviețuit asteroidului K-Pg, cine știe ce ar putea îndura în continuare?

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România