În fața urgenței climatice, reducerea emisiilor de dioxid de carbon (CO2) este o problemă crucială. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor de a limita poluarea, CO2 continuă să se acumuleze în atmosferă. În această cursă împotriva timpului, capturarea și stocarea acestuia par a fi soluții esențiale. Aici intervine o descoperire revoluționară a cercetătorilor de la Universitatea Stanford: utilizarea rocilor pentru a le absorbi eficient. Această idee, pe cât de simplă, pe atât de promițătoare, ar putea schimba jocul. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în revista Nature.
Echipa de la Stanford, condusă de chimistul Matthew Kanan, a luat o tehnică veche de secole și a adaptat-o pentru a răspunde nevoilor actuale. Principiul? Transformarea mineralelor prezente în roci pentru a le face mult mai reactive cu CO2. Pentru a face acest lucru, cercetătorii au combinat două minerale: oxidul de calciu, cunoscut pentru reactivitatea sa, și silicatul de magneziu, care este mult mai inert. Când sunt încălzite, oxidul de calciu și silicatul de magneziu suferă o reacție de schimb ionic, făcându-i pe ambele foarte reactive cu dioxidul de carbon. Odată expuse la aer și umiditate, aceste minerale captează CO2 și se transformă în carbonați solizi, blocând carbonul într-un mod stabil și de durată. La testarea acestei noi combinații, rezultatele au fost uluitoare. În doar două ore de expunere la CO2 și apă, aceste minerale s-au transformat în noi compuși carbonatați, captând tot carbonul disponibil. Acest proces, de mii de ori mai rapid decât eroziunea naturală, a rămas până acum principalul mecanism de absorbție a CO2 de către roci.
Această capacitate de a fixa rapid carbonul la temperatura camerei deschide perspective imense. Spre deosebire de alte tehnici de captare a CO2 care necesită o infrastructură complexă și costisitoare, această metodă utilizează materiale abundente și ieftine cu un proces mai simplu, ceea ce o face mai atractivă din punct de vedere industrial. Cercetătorii de la Stanford cred, de asemenea, că această tehnologie ar putea fi implementată la scară largă folosind deșeurile miniere. În fiecare an, peste 400 de milioane de tone din aceste reziduuri care conțin silicați potriviți sunt generate în întreaga lume. Această resursă subexploatată reprezintă astfel o oportunitate colosală de a capta în mod durabil CO2 din atmosferă.
Dintre aplicațiile avute în vedere, agricultura se remarcă ca domeniu ideal. Mineralele prelucrate ar putea fi răspândite pe suprafețe agricole mari, unde ar capta CO2, îmbunătățind în același timp calitatea solului. Aceste minerale alcaline ar acționa ca un substitut pentru var, o practică deja folosită de fermieri pentru a îmbogăți solurile cu carbonat de calciu. Pe lângă fixarea carbonului, aceste minerale ar elibera siliciu atunci când sunt degradate, un element benefic plantelor care le întărește rezistența și îmbunătățește randamentele agricole. Această dublă acțiune (captarea carbonului și fertilizarea solului) face ca această soluție să fie deosebit de atractivă pentru sectorul agricol.
