Acești roboți revoluționari cresc, se vindecă singuri și își „devorează” semenii pentru a supraviețui

Imaginați-vă o lume în care mașinile nu mai depind de oameni pentru a exista. Cercetătorii americani au atins o piatră de hotar impresionantă: au creat primul robot capabil să crească, să se repare și chiar să „canibalizeze” alți roboți pentru a se îmbunătăți. Această descoperire schimbă radical concepția noastră despre autonomia robotică și deschide perspective fascinante… dar și tulburătoare.

Echipa de la Universitatea Columbia, condusă de Philippe Martin Wyder și Hod Lipson, și-a publicat rezultatele în prestigioasa revistă Science Advances. Inspirați direct de ființele vii, cercetătorii au conceput o mașină care sfidează regulile clasice ale roboticii.

„Adevărata autonomie înseamnă că roboții nu trebuie doar să gândească singuri, ci și să se susțină fizic”, explică Wyder. Astfel a luat naștere un concept revoluționar: metabolismul robotic.

Așa cum organismele biologice absorb nutrienți pentru a crește și a se regenera, aceste mașini își extrag resursele din mediul înconjurător. Și, mai tulburător, pot literalmente „consuma” alți roboți pentru a le recupera componentele.

Cheia constă în designul lor inovator. Spre deosebire de structurile rigide ale roboților tradiționali, acești roboți sunt alcătuiți din module hexagonale interconectate prin conectori magnetici ultra-preciși. Aceste module pot să se contracte, să se extindă, să se asambleze și să se dezasambleze la nevoie, oferindu-le o plasticitate structurală remarcabilă. Cercetătorii numesc acest fenomen „ecologie mecanică autonomă”.

Procesul urmează două reguli esențiale: dezvoltarea trebuie să fie complet autonomă (sau cu ajutorul altor roboți similari) și din exterior pot fi furnizate doar materii prime și energie – fără intervenție directă din partea omului.

Experimentele de laborator au arătat comportamente surprinzătoare. Într-un mediu controlat, modulele au format inițial structuri bidimensionale simple. Apoi, spontan, au integrat elemente noi și au evoluat în forme tridimensionale complexe.

Cel mai impresionant exemplu a fost formarea unui tetraedru capabil de navigare autonomă. Confruntat cu un teren denivelat, robotul și-a adăugat un modul suplimentar pe post de baston, demonstrând o adaptabilitate ce amintește de evoluția biologică.

Această flexibilitate structurală marchează un salt tehnologic major. În timp ce inteligența artificială a progresat spectaculos în ultimii ani, designul corpurilor robotice a rămas în urmă. Acești roboți închid în sfârșit prăpastia, combinând inteligența software cu adaptabilitatea fizică.

Aplicațiile practice sunt vaste. În medii ostile, unde întreținerea umană este imposibilă sau periculoasă, roboții autoreparabili ar putea revoluționa abordarea actuală. De la explorarea spațiului la gestionarea dezastrelor naturale sau intervenții în zone contaminate – posibilitățile sunt uriașe. Imaginați-vă roboți trimiși pe Marte, capabili să se repare și să evolueze singuri, sau echipamente de salvare care își modifică forma pentru a pătrunde prin molozul unui cutremur.

Totuși, această autonomie ridică întrebări serioase. Hod Lipson însuși recunoaște: „Imaginea roboților autoreproducători evocă scenarii SF îngrijorătoare”. Până unde putem merge în emanciparea mașinilor fără a pierde controlul?

Această cercetare marchează, fără îndoială, un punct de cotitură în istoria roboticii. Prin dotarea mașinilor cu un „metabolism”, oamenii de știință deschid calea unei generații de roboți cu adevărat autonomi, capabili să supraviețuiască și să prospere fără supraveghere umană constantă.

Rămâne de văzut dacă această evoluție va fi o eliberare sau o amenințare pentru umanitate. Cert este că intrăm într-o eră în care granița dintre viu și artificial devine mai neclară ca niciodată.