Adio Soare? O predicție științifică zguduie viitorul Pământului

Am învățat de mult să trăim cu o idee fascinantă și îndepărtată: în aproximativ cinci miliarde de ani, Soarele se va umfla pentru a deveni o gigantă roșie, cel mai probabil înghițind Mercur, Venus și poate chiar Pământul. Dar, potrivit unui nou studiu publicat în revista Icarus, planeta noastră s-ar putea să nu reziste atât de mult. Cauza? O întâlnire neașteptată cu o stea rătăcitoare.

Sistemul nostru solar pare stabil astăzi. Planetele își urmează orbitele cu o precizie aproape mecanică și nicio amenințare imediată nu pare să fie la orizont. Totuși, în vastul haos al Căii Lactee, această seninătate este doar iluzorie. Pe măsură ce se mișcă în jurul centrului galactic, Soarele își poartă cu el întreaga alai de planete și traversează în mod regulat regiuni populate de alte stele. Conform cercetătorilor din spatele acestui studiu, aproximativ 19 stele trec la o distanță de un parsec (3,26 ani-lumină) de Soare la fiecare un milion de ani. Pentru comparație, cea mai apropiată stea în prezent, Proxima Centauri, se află la 4,25 ani-lumină distanță. Acest tip de tranzit, chiar dacă rămâne îndepărtat, ar putea fi suficient pentru a perturba gravitațional echilibrul delicat al Sistemului Solar.

Pentru a înțelege mai bine consecințele acestor tranzite stelare, echipa a simulat evoluția Sistemului Solar în următorii cinci miliarde de ani, ținând cont de gravitația stelelor care trec. Rezultatele sunt uimitoare: în 2% din cazuri, una sau mai multe planete sunt ejectate sau distruse. Printre cele mai vulnerabile lumi, Mercur se află în prim-plan. Apropierea sa de Soare și dimensiunile sale mici îl fac un corp foarte sensibil la perturbații: există o șansă de 50% până la 80% ca acesta să părăsească Sistemul Solar în aceste scenarii. Chiar și Pluto, deși adesea ignorat în analizele dinamice majore, prezintă o instabilitate notabilă, cu o șansă de 5% să devină instabil. Însă ceea ce este cel mai frapant este că Pământul în sine nu este complet imun: într-un caz din 500, planeta noastră ar putea fi fie ejectată în spațiul interstelar, fie să se ciocnească cu o altă lume din sistem. Marte, adesea visată ca un Plan B pentru umanitate, nu este într-o situație mai bună, cu un risc de instabilitate de 0,3%.

Oamenii de știință au crezut mult timp că doar evoluția Soarelui ar însemna sfârșitul planetei noastre. Dar acest studiu sugerează că interacțiunile gravitaționale cu stelele vecine ar putea provoca dezastre mult mai devreme decât se aștepta. Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să ne alarmăm pe termen scurt: nu se așteaptă stele periculos de apropiate timp de câteva milioane de ani. Cu toate acestea, la scară cosmică, acest lucru este aproape ca și cum ai spune că sabia lui Damocles este deja în mișcare. Și asta nu este tot. Studiile anterioare au arătat deja că mici perturbații pe orbita lui Neptun, de exemplu, ar putea fi suficiente pentru a face restul sistemului instabil – inclusiv pentru a provoca coliziunea sau evadarea unor planete precum Mercur. Această nouă cercetare întărește ideea că ordinea planetară nu este atât de imuabilă pe cât se credea anterior. O reamintire a fragilității noastre cosmice

În cele din urmă, acest studiu nu înseamnă sfârșitul Pământului mâine dimineață. Dar ne amintește cât de precar este locul nostru în univers. Chiar dacă am supraviețuit 4,5 miliarde de ani de stabilitate, viitorul – în special pe o scară de timp de miliarde de ani – ar putea fi mult mai haotic decât ne-am imaginat.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România