Egiptul antic este adesea asociat cu faraonii, piramidele și hieroglifele sale. Un nou studiu dezvăluie un aspect mai puțin cunoscut al acestei civilizații: condițiile de muncă ale scribilor. Acești intelectuali, membri ai elitei administrative, au jucat un rol crucial în conducerea statului. Cu toate acestea, sarcinile lor zilnice i-au expus unor probleme specifice de sănătate. Analiza scheletelor lor evidențiază impactul fizic al profesiei lor.
A fi scrib în Egiptul antic era sinonim cu prestigiu. Având abilități rare de citit și scris, acești bărbați au constituit coloana vertebrală a administrației de stat, o abilitate deținută de doar 1 până la 5% din populația egipteană antică. Cu toate acestea, noblețea acestei cariere a fost însoțită de constrângeri fizice semnificative. O nouă lucrare, publicată în revista Scientific Reports, demonstrează acest lucru.
O echipă de arheologi a examinat recent scheletele a 69 de bărbați adulți, inclusiv 30 de scribi. Toate au fost îngropate între 2700 și 2180 î.Hr. în Necropola Abusir, un complex funerar piramidal. Rezultatele au evidențiat apoi modificări semnificative ale scheletului la scribi, în comparație cu cele ale altor bărbați. Cercetătorii au observat modificări degenerative marcate ale articulațiilor lor, în special la clavicula dreaptă, osul brațului drept, partea inferioară a osului coapsei drepte și vertebra superioară a coloanei vertebrale. Se crede că aceste modificări ale scheletului se datorează pozițiilor de lucru prelungite și repetitive. Scheletele aveau, de asemenea, adâncituri unice în rotule și suprafețe aplatizate pe oasele gleznei drepte. Pentru cercetători, acestea sunt semne revelatoare ale posturilor lor de lucru. În cele din urmă, sarcinile administrative repetitive ale scribilor, cum ar fi mestecatul capetelor tulpinilor de papură pentru a crea pixuri și manipularea lor în timp ce scriu, au lăsat, de asemenea, urme distincte în fălci și oasele timpurii ale degetului mare drept care arată o uzură semnificativă. Acestea sunt din nou consecințele activităților lor profesionale.
Condițiile de lucru ale vechilor scribi egipteni au ecouri surprinzător de contemporane. La fel ca lucrătorii de birou de astăzi, scribii au petrecut ore lungi în poziții lipsite de confort, aplecați în față pentru a scrie, ceea ce le-a deplasat centrul de greutate și a pus presiune asupra coloanei vertebrale. Mai precis, scribii lucrau adesea cu picioarele încrucișate sau în genunchi pe piciorul stâng, în timp ce piciorul drept era îndoit și papirusul așezat pe coapsă, ceea ce punea o presiune intensă asupra anumitor articulații și provocau uzura prematură. Petra Brukner Havelková, autorul principal al studiului și antropolog la Muzeul Național din Praga, subliniază că aceste posturi ar putea duce la tulburări similare cu cele observate la lucrătorii moderni, cum ar fi durerile de gât și umăr. Pe scurt, studiul scheletelor vechilor scribi egipteni relevă costurile fizice ale carierei lor prestigioase. Deși au aparținut elitei și au jucat un rol esențial în conducerea statului, trupurile lor poartă semnele muncii sedentare și repetitive, reflectând provocările ergonomiei pe care le trăim și astăzi. Aceste descoperiri oferă în continuare o nouă perspectivă asupra vieții de zi cu zi a egiptenilor antici, amintindu-ne că până și cele mai respectate profesii au avut dezavantaje.
