O descoperire uluitoare schimbă felul în care ne gândim la planeta Marte. Apa înghețată detectată la ecuatorul Planetei Roșii, o descoperire cândva de neconceput, deschide acum perspective fascinante, și modifică felul în care privim Planeta Roșie. Această descoperire neașteptată, prezentată într-un articol publicat în Nature Geoscience, a fost făcută datorită colaborării dintre două misiuni spațiale ale Agenției Spațiale Europene (ESA): ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO) și misiunea Mars Express.
Anterior, oamenii de știință credeau că astfel de formațiuni de gheață erau imposibile în această regiune din cauza a doi factori cheie: expunerea directă la Soare și atmosfera subțire a lui Marte. La fel ca Pământul, această planetă suferă variații sezoniere din cauza înclinării axei sale. Cu toate acestea, chiar și la latitudinile ecuatoriale unde Soarele este cel mai direct, temperaturile rămân relativ ridicate din cauza intensității radiației solare. Prin urmare, s-a crezut că orice apă prezentă la suprafață se va evapora rapid sub efectul acestei călduri intense. În plus, spre deosebire de Pământ, Marte are o atmosferă extrem de subțire, compusă în principal din dioxid de carbon. Cu toate acestea, această atmosferă subțire nu reține eficient căldura, ceea ce duce la variații extreme de temperatură între zi și noapte. Astfel, chiar dacă apa ar reuși să se acumuleze temporar la suprafață, aceasta ar fi rapid sublimată din cauza condițiilor atmosferice. Acești doi factori combinați i-au determinat pe oamenii de știință să creadă că formarea gelului de apă la ecuatorul lui Marte a fost improbabilă, dacă nu imposibilă. Cu toate acestea, recenta descoperire a acestor petice de îngheț pune în discuție aceste ipoteze și ridică noi întrebări despre procesele geologice și climatice ale Planetei Roșii.
Analiza atentă a datelor culese dezvăluie mai precis că aceste petice de gheață, deși temporare, acoperă o zonă semnificativă pe fiecare dintre vulcanii observați în regiunea Tharsis. Această regiune, cea mai mare regiune vulcanică de pe Marte, găzduiește doisprezece vulcani masivi, inclusiv impozantul Olympus Mons, cel mai înalt vulcan de pe Marte și Sistemul Solar. Peticele de gheață, care se formează pentru scurt timp în jurul răsăritului, înainte de a se evapora sub acțiunea razelor solare, sunt remarcabil de subțiri. Grosimea lor este estimată a fi la fel de subțire ca a părului uman. În ciuda acestei fragilități, ele conțin o cantitate considerabilă de apă. De fapt, apa conținută în aceste plăci de gheață ar putea umple în jur de șaizeci de piscine olimpice.
Această descoperire neașteptată ridică în mod natural întrebări fascinante despre procesele geologice și climatice de pe Marte. De asemenea, pune sub semnul întrebării modelele noastre climatice existente și previziunile noastre despre distribuția apei pe Planeta Roșie. Această descoperire deschide, de asemenea, noi perspective pentru explorarea spațială a lui Marte. Într-adevăr, sugerează că resursele de apă ar putea fi disponibile chiar și în regiunile în care acestea au fost considerate inexistente. Înțelegerea acestor fenomene hidrologice va fi, prin urmare, esențială pentru planificarea viitoarelor misiuni spațiale, fie că sunt robotizate sau cu echipaj.
